Patriarhul Romaniei: Timpul vietii noastre se sfinteste prin rugaciune si fapte bune (Text integral) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2022 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Patriarhul României: Timpul vieții noastre se sfințește prin rugăciune și fapte bune (Text integral)

[2022-01-02]
de Sorin Ionițe

Cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani (2021-2022), în Catedrala Patriarhală, s-a intitulat „Timpul vieții noastre se sfințește prin rugăciune și fapte bune”.
Text integral:
Timpul vieții noastre se sfințește prin rugăciune și fapte bune
Potrivit hotărârii Sfântului Sinod nr. 630 din 17 februarie 2011, la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani se citește Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece la 1 ianuarie sărbătorim Tăierea împrejur și punerea numelui Pruncului Iisus, care înseamn㠄Dumnezeu mântuiește” sau „Dumnezeu este mântuitor”.
Prin chemarea stăruitoare a numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii și Împăratul veacurilor (cf. Fapte 1, 7; Evrei 1, 2), se sfințește viața celor ce se roagă, dar și timpul și spațiul în care se roagă oamenii.
Această slujbă săvârșită la trecerea dintre ani este o punte a recunoștinței și a speranței între ani. Anul Nou în care am intrat este un nou dar pe care-l primim de la Dumnezeu spre mântuirea noastră, adică spre cultivarea comuniunii cu El prin rugăciune și fapte bune. De aceea, acum, la cumpăna dintre ani, trebuie să ne gândim și mai mult la modul folosirii timpului vieții noastre ca timp binecuvântat de Dumnezeu.
Pentru creștin, toate vârstele omului sunt timp binecuvântat. De aceea, în Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, citit în noaptea aceasta, se spune:
„(…) Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereților mele;
Iisuse, lauda bătrâneților mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viața mea de după moarte;
Iisuse, liniștea mea la judecata Ta (…)”.
Domnul Hristos, ca Dumnezeu și om, trăiește deodată eternitatea și timpul: „Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este același” (Evrei 13, 8). În Iisus Hristos, timpul oferă creștinului posibilitatea participării la viața veșnică. Iar acest timp al mântuirii sau al unirii omului cu Dumnezeu ni se oferă în Biserica lui Hristos, ca timp transfigurat, sfințit și împlinit, mai ales prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, care ni se dăruiesc în Sfânta Euharistie „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”.
Sfințirea timpului se realizează prin rugăciune și fapte bune. Timpul folosit în rugăciune, acasă sau la serviciu, în biserică sau în călătorie, nu este timp pierdut, ci timp sfințit, înveșnicit, aducător de har și bucurie. În această privință, este semnificativ că Biserica Ortodoxă are în cultul său cartea numit㠄Ceaslovul” (Cartea ceasurilor), potrivit căreia rugăciunea ritmează ca un orologiu spiritual viața și creșterea spirituală a credinciosului. În plus, calendarul ortodox, cu fiecare zi sfințită prin rugăciunea și lumina sfinților din fiecare zi a anului și cu fiecare sărbătoare, devine „ecranul” timpului trecător îndreptat spre viața veșnică netrecătoare din Împărăția iubirii Preasfintei Treimi, de care se bucură sfinții din toate veacurile.
Istoria Bisericii și semnificațiile teologice și duhovnicești ale vieții creștine ne cheamă azi să mărturisim adevărul că omul este chemat la sfințire în relație de smerită recunoștință cu Dumnezeu Cel Sfânt și la iubire milostivă sau darnică față de oameni, pentru a dobândi pacea și bucuria vieții veșnice din Împărăția Preasfintei Treimi. Însă, secularizarea vieții umane o reduce pe aceasta la teluric și temporar și îl privează pe omul contemporan de orizontul vieții veșnice, ca relație de iubire eternă a omului cu Dumnezeu – Creatorul universului.
Sfânta Evanghelie ne arată că fiecare clipă a vieții creștinului poate fi un timp al mântuirii. Într-o clipă noi putem câștiga mântuirea prin pocăință, ca tâlharul de pe cruce care s-a pocăit (cf. Luca 23, 43), sau putem pierde mântuirea dacă moartea ne găsește nepregătiți duhovnicește, adică despărțiți de Dumnezeu prin necredință și fapte rele, neiertate prin pocăință.
Unii Sfinți Părinți ai Bisericii au înțeles timpul vieții noastre ca fiind o carte pe care o scriem și o corectăm până în ziua plecării noastre din această viață, când Dumnezeu va judeca sau evalua timpul vieții omului privind la lumina faptelor săvârșite de el. În acest sens, Sfântul Isaac Sirul spune: „Viețuirea în lumea aceasta este asemănătoare celor ce înfățișează prin niște ciorne cele ce se află încă în forma de schițe (…). Deci, cât timp ne aflăm în curs de schimbare, să luăm aminte la noi înșine. Și cât timp suntem stăpâni pe manuscrisul vieții noastre, pe care l-am scris cu mâinile noastre, să ne nevoim să facem în el adăugiri de bună viețuire și să ștergem din el greșelile viețuirii de mai înainte. Deoarece cât timp suntem în lume nu pune Dumnezeu pecetea nici pe cele bune, nici pe cele rele, până în clipa ieșirii (n.n. din această lume), în care se sfârșește lucrarea în patria noastră și plecăm în călătorie”[1], adică în veșnicie.
La început de An Nou, mulți oameni își urează reciproc: La mulți ani! Sănătate! Bucurie! Fericire! Împlinirea tuturor dorințelor! Dar de unde vin toate aceste daruri? Cine ne dăruiește ani mulți și fericiți? Cine ne dăruiește sănătate deplină? Cine ne ajută să se împlinească dorințele noastre? Numai Dumnezeu Cel Milostiv poate să împlinească toate dorințele noastre sfinte și bune. Viața, sănătatea și timpul vieții noastre pământești sunt daruri primite de la Dumnezeu, care trebuie păstrate și cultivate cu multă grijă, smerenie și înțelepciune, spre binele personal, al familiei și al societății în care trăim.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022 drept Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.
Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului, este mântuitoare și sfințitoare, deoarece ne umple de prezența iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv, de harul Domnului nostru Iisus Hristos, de dragostea lui Dumnezeu Tatăl și de împărtășirea Sfântului Duh (2 Corinteni 13, 13).
Să ne rugăm mai mult lui Dumnezeu pentru încetarea grabnică a pandemiei actuale, spre a putea trăi și lucra în mod firesc și liber. Să avem deplină încredere în puterea rugăciunii și multă responsabilitate pentru sănătatea proprie și a semenilor noștri.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvinteze cununa anului în care am intrat, să dăruiască poporului român din țară, din vecinătatea granițelor ei și din diaspora română, credință puternică, pace și bucurie, îmbelșugarea roadelor pământului și mult ajutor în toată fapta bună, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire!
La mulți și binecuvântați ani!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] Sf. Isaac Sirul, Filocalia, vol. X, EIBMO, București, 2015, pp. 245-246.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 560, Ultimul acces: 2022-11-29 13:08:07