Papa emerit raspunde la raportul despre abuzurile din Arhidieceza pe care a pastorit-o - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Papa emerit răspunde la raportul despre abuzurile din Arhidieceza pe care a păstorit-o

[2022-02-09]
Papa Benedict al XVI-lea
Pe 20 ianuarie 2022 a fost dat publicității studiul realizat de firma de avocatură Westpfahl Spilker Wastl, un studiu de peste 1.000 de pagini, intitulat „Raport privind abuzurile sexuale asupra minorilor și adulților vulnerabili de către clerici, precum și [alți] angajați, în Arhidieceza de München și Freising din 1945 până în 2019”. Raportul acoperă inclusiv perioada 1977-1982, în care viitorul Papă Benedict al XVI-lea a condus Arhidieceza amintită. Dată fiind lungimea studiului și vârsta Pontifului, un răspuns personal a sosit la peste două săptămâni de la eveniment, sub forma unei scrisori a Papei emerit, semnată pe 6 februarie și publicată în traducerea pr. Mihai Pătrașcu pe Ercis.ro, urmând în viitorul apropiat un raport-răspuns mai detaliat.

În scrisoare, Papa german amintește de neatenția strecurată într-o informare inițială despre un eveniment din 1980. „Această eroare, care din păcate a avut loc, nu a fost voită intenționat și sper să fie scuzabilă. Deja am dispus ca din partea Arhiepiscopului Gänswein să fie comunicat acest lucru în declarația la presă din 24 ianuarie 2022.” Mărturisește apoi surprinderea neplăcută privind speculațiile apărute, dar și bucuria la sprijinul arătat de alții. „M-a impresionat profund că neatenția a fost utilizată pentru a avea îndoieli cu privire la veridicitatea mea, și chiar pentru a mă prezenta ca mincinos. Cu atât mai mult m-au înduioșat diferitele exprimări de încredere, mărturiile cordiale și scrisorile emoționante de încurajare pe care le-am primit de la atâtea persoane.” În mod special i-a mulțumit Papei Francisc, precum și „familiei mici din Mănăstirea Mater Ecclesiae, a cărei comuniune de viață în ore liniștite și dificile îmi dă acea soliditate interioară care mă susține”.
Scrisoarea continuă astfel: „Mă impresionează tot mai puternic că zi după zi Biserica pune la începutul celebrării Sfintei Liturghii – în care Domnul ne dăruiește Cuvântul Său și pe sine însuși – mărturisirea vinei noastre și cererea de iertare. Îl rugăm pe Dumnezeul cel viu în mod public să ierte vina noastră, vina noastră mare și prea mare. Este clar că acest cuvânt «prea mare» nu se referă în același mod la fiecare zi, la fiecare zi anume. Dar în fiecare zi mă întreabă dacă și astăzi eu nu trebuie să vorbesc despre prea marea vină. Și îmi spune în mod mângâietor că oricât de mare poate fi astăzi vina mea, Domnul mă iartă, dacă eu cu sinceritate mă las scrutat de El și sunt dispus realmente la schimbarea mea.”
Papa emerit amintește în continuare că adesea, în special în călătoriile apostolice, s-a întâlnit cu victimele abuzurilor sexuale comise de preoți. „Ca în acele întâlniri, încă o dată pot doar să exprim față de toate victimele abuzurilor sexuale rușinea mea profundă, durerea mea mare și cererea mea sinceră de iertare. Am avut mari responsabilități în Biserica Catolică. Cu atât mai mare este durerea mea pentru abuzurile și erorile care au avut loc în timpul mandatului meu în respectivele locuri. Fiecare caz de abuz sexual este teribil și ireparabil. Spre victimele abuzurilor sexuale se îndreaptă profunda mea compasiune și regret fiecare caz. Tot mai mult înțeleg repulsia și frica pe care le-a experimentat Cristos pe Muntele Măslinilor când a văzut tot ceea ce este teribil și va trebui să depășească interior. Faptul că în acel moment discipolii dormeau reprezintă din păcate situația care există și astăzi din nou și pentru care și eu mă simt interpelat. Și astfel pot doar să-l rog pe Domnul și să implor pe toți îngerii și sfinții și pe voi, iubite surori și iubiți frați, să-l rugați pentru mine pe Domnul Dumnezeul nostru.”
La finalul scrisorii Papa emerit Benedict al XVI-lea vorbește despre sfârșitul vieții lui, pe care îl simte ca venind „foarte curând”. „Chiar dacă privind înapoi la lunga mea viață pot avea mult motiv de spaimă și frică, oricum sunt cu sufletul liniștit pentru că am încredere cu fermitate că Domnul nu este numai judecătorul drept, ci în același timp prietenul și fratele care deja a pătimit El însuși limitele mele și de aceea, ca judecător, este în același timp avocat al meu (Paraclet). În vederea ceasului judecății îmi devine astfel clar harul faptului de a fi creștin. Faptul de a fi creștin îmi dăruiește cunoașterea, mai mult, prietenia cu judecătorul vieții mele și îmi permite să trec cu încredere prin poarta întunecată a morții. În această privință îmi revine încontinuu în minte ceea ce relatează Ioan la începutul Apocalipsului: el îl vede pe Fiul Omului în toată măreția Sa și cade la picioarele Sale ca mort. Dar El, punând mâna dreaptă peste el, îi spune: «Nu te teme! Eu sunt…» (cf. Ap 1,12-17). Dragi prieteni, cu aceste sentimente vă binecuvântez pe toți.”

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 436, Ultimul acces: 2024-02-27 04:32:21