Cristos pe care nu il stim - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Cristos pe care nu îl știm

[2005-12-10]
pr. Ernest Munachi Ezeogu
Adventul este un timp de pregătire pentru venirea Domnului; El vine la noi, în mod sacramental, la Crăciun, vine la noi, individual, la sfârșitul vieților noastre, și vine la noi, colectiv, la sfârșitul timpurilor. Să presupunem însă acum că Cristos pe care îl așteptăm este deja în mijlocul nostru, ca unul dintre noi: ce ar însemna aceasta? Iată o poveste despre enormul impact pe care îl poate avea conștientizarea prezenței lui Cristos între noi asupra vieților noastre individuale și asupra vieții comunității noastre.

O anumită mănăstire s-a trezit la un moment dat că parcurgea un moment de criză. Unii călugări plecaseră, nici un novice nu li se mai alăturase de ani de zile, iar oamenii nu mai veneau la mănăstire să se roage sau să ceară un sfat spiritual așa cum făceau pe vremuri. Puținii călugări rămași erau tot mai bătrâni, deprimați și mai caustici unii cu alții. Abatele mănăstirii auzi despre un om sfânt, un eremit, care locuia singur prin păduri. S-a decis să îi ceară sfatul. L-a găsit și i-a spus eremitului despre cum mănăstirea se stingea, cum devenea tot mai mult un schelet a ceea ce era odinioară. Mai erau doar șapte călugări. Eremitul îi spuse că are un secret să îi împărtășească: unul dintre călugării care trăiește în acea mănăstire este de fapt Mesia, dar trăiește astfel încât nimeni să nu îl recunoască.

Cu acest șocant secret, abatele se întoarce în mănăstire, îi convocă pe călugări și le spuse ce aflase de la eremit. Călugării bătrâni se uitară neîncrezători unii la ceilalți, încercând să discearnă care dintre ei ar putea fi Cristos. Să fie oare fratele Marcu, cel care se roagă tot timpul? Totuși nu, căci se comportă de parcă ar fi sfântul sfinților. Să fie atunci fratele Iosif, care mereu este gata să te ajute? Dar el bea și mănâncă mereu, fără să poată să țină vreun post. Abatele le-a reamintit că Mesia se poate să-și fi asumat unele comportamente neplăcute, tocmai ca o metodă de camuflare a identității sale. Aceasta i-a băgat mai în ceață pe călugări, care nu reușeau nici cum să își dea seama cine dintre ei este Cristos. La sfârșitul întâlnirii călugării nu știau decât un singur lucru cert: oricare din ceilalți putea fi Cristos, doar el nu.

Din acea zi, călugării au început să se comporte unii cu alții cu mare respect și umilință, știind că cel cu care vorbesc ar putea fi chiar Cristos. Au început să se iubească mai mult între ei, viața le-a devenit mai fraternă iar rugăciunea mai fierbinte. Încetul cu încetul oamenii au sesizat viața nouă din mănăstire și au început să vină din nou pentru zile de reculegere sau pentru îndrumare spirituală. Vestea despre viața profundă a acestei mănăstiri a început să se răspândească, așa că nu după mult timp au apărut candidați la călugărie, pe măsură ce zelul și sfințenia călugărilor era mai mare. Și toate acestea doar pentru că un om al lui Dumnezeu le-a atras atenția asupra unui adevăr: Cristos trăiește în mijlocul nostru, ca unul dintre noi.

În Evanghelia de astăzi, Ioan Botezătorul încearcă să anunțe același mesaj puternic către evreii din vremea sa, care îl așteptau cu nerăbdare pe Mesia. Ioan le spune: "În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoașteți, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei" (Ioan 1,26-27).

Motivul pentru care evreii din vremea lui Isus nu l-au recunoscut ca Mesia a fost pentru că ei aveau idei preconcepute despre cum va veni. Își închipuiau că Mesia va coborî brusc din ceruri și cu puterea sa divină își va impune domnia, distrugând pe toți dușmanii Israelului. Atunci când Isus s-a născut dintr-o femeie, ca orice om, evreii nu au reușit să îl recunoască. Era un om prea obișnuit... prea banal... nimic spectaculos sau șocant în venirea sa.

După 2000 de ani suntem noi mai pricepuți în a-l recunoaște pe Cristos în bărbații și femeile ce trăiesc lângă noi, zi de zi, cu atitudinile, obiceiurile și înfățișările lor neimpresionante?

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 968, Ultimul acces: 2024-03-26 05:15:44