Intreita Nastere - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Întreită Naștere

[2005-12-25]
Liturghia de noapte
pr. Pierre-Marie Delfieux
traducere sr. Agnes Valentin

Putem privi în trei feluri Nașterea Domnului. În lumina teologiei, Isus este Acela "care din Tatăl s-a născut înainte de toți vecii". În lumina istoriei, "când a venit plinirea vremii" (Galateni 4,4), Dumnezeu s-a făcut om printre oameni. Dar la fel de bine se poate vorbi și de venirea Lui, zi de zi, în adâncul inimii noastre, după cum ne învață misticii. De fiecare dată când sărbătorim Crăciunul, suntem așadar față în față cu taina unei întreite Nașteri.

Prima parte a tainei sărbătorite în noaptea de Crăciun este cea mai înaltă și mai sublimă, pentru că se referă la nașterea eternă a celei de-a doua Persoane a Treimii, "Fiul cel Unul Născut, care este în sânul Tatălui" (Ioan 1,18). Credința noastră creștină îndrăznește să se apropie de ea, sau mai exact, să ne-o dezvăluie, așa cum nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul său (1 Corinteni 2,9-10). Având aceasta în minte, putem înțelege mai bine că Cel născut în noaptea lumii, la Betleem, este mult mai mult decât un prunc al acestui pământ, chiar dacă a fost menit să devină centrul istoriei. "Pentru că prin El au fost create toate în ceruri și pe pământ; cele văzute și cele nevăzute [...] El este începutul [...] în El i-a plăcut lui Dumnezeu să facă să locuiască toată plinătatea" (Coloseni 1,16-19). Chiar dacă Noul-Născut a fost zămislit, în chip miraculos, în trupul unei Fecioare, chiar dacă l-au salutat îngerii în noaptea de la Betleem (Luca 2,8), El este mult mai mult decât un copil nou născut, mai mult și decât cel mai frumos dintre copiii oamenilor: este cel vestit de Scripturi (Psalmul 45,1; Isaia 7,14; 9,5; Mihea 5,1-3), a cărui viață va fi cea mai sfântă din toate câte s-au cunoscut.

Ceea ce evocăm în primul rând când contemplăm evenimentul de la Betleem, este nașterea eternă a Fiului Unic, în jubilarea vie de dragoste care este Dumnezeu însuși. Un Dumnezeu care nu este deloc solitar și izolat undeva deasupra lumii, ci este dăruire reciprocă de viață, milostenie și tandrețe împărtășită. Nu ar fi Dumnezeu dacă nu ar fi un Dumnezeu al dragostei. Și nu ar fi dragoste, dacă nu ar exista împărtășirea dragostei. "Fiul Meu ești Tu, astăzi Eu te-am născut", aceasta este vocea lui Dumnezeu care a răsunat cu veacuri înainte, adresându-se Fiului, în psalmul 2. "Ești Fiul Meu întru care am binevoit", va rosti glasul cel din ceruri, în ziua Botezului Domnului Isus și apoi din nou, în ziua Schimbării la Față. "L-am preaslăvit și iarăși îl voi preaslăvi", strigă întru veșnicie glasul Tatălui, deasupra zidurilor Orașului Sfânt (Ioan 12,28).

La împlinirea vremii, așadar, "Cuvântul s-a făcut trup și s-a sălășluit printre noi" (Ioan 1,14). Sărbătoarea Crăciunului ne cheamă, în primul rând, să contemplăm taina magnifică a dragostei fără de capăt: misterul, de necuprins cu mintea, al generării divine a Fiului de către Tatăl, în comuniunea Spiritului care îi unește. Ajunși în acest punct, nu are rost să riscăm descrieri, tălmăciri, nici să râvnim la o apropiere prin experiență de cele nevăzute; nu are rost să urmărim cu orice preț să le simțim inefabila bucurie. Dumnezeu se dăruiește, dar nu se cucerește, se dezvăluie, dar nu se explică. Cu toate acestea, dacă ținem deschiși ochii credinței, putem urca înspre izvorul razei dumnezeiești care tâșnește spre noi, ce e drept, în noapte, dar din înaltul cerurilor (Luca 2,14). Și atunci va ajunge poate până la noi înțelegerea faptului că, în noaptea de Crăciun, ceea ce se petrece este "arătarea gloriei marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Cristos Isus" (Tit 2,13), Cel născut din Tatăl înainte de toți vecii.

Cât despre cea de-a doua naștere, ea se înscrie în timp, în istorie. După ce am contemplat taina treimică, ni se propune întru meditație misterul Întrupării Cuvântului. Cu alte cuvinte, sosirea printre oameni a Cuvântului dumnezeiesc, în Persoana lui Isus, Emanuel, atât de surprinzător vestit de Isaia (7,14; 8,8), și atât de limpede arătat de evangheliști (Matei 1,23; Ioan 17,6; Ioan 1,2). A venit între ai săi, ca să se sălășluiască cu ei, și să fie, în adevăr, Dumnezeu cu noi (Ioan 1,11-14). În acest moment, cerurile coboară pe pământ. Veșnicia umple vremea. Trecutul și viitorul oamenilor sunt unite, o dată pentru totdeauna, în eternul "azi" al "harului al lui Dumnezeu (care) s-a arătat ca mântuitor pentru toți oamenii" (Tit 2,11).

Dumnezeu devine ceea ce suntem, pentru ca să devenim la rândul nostru ce este El. Devine om, fără să piardă ceea ce este, dar luând asupra Lui întinăciunile noastre cu care nu are nimic în comun. Se face om, căci este atotputernic (Luca 1,37), pentru a ne face să devenim Dumnezeu, din dragoste: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică" (Ioan 3,16). Într-atâta este de mare dragostea lui Dumnezeu pentru poporul său, că se face om, la fel cu noi în toate (Filipeni 2,7); atât de necuprins îi este dorul, că face din noi fii întru Fiul, împreună-moștenitori cu Cristos (Rom 8,14-17).

Dacă ceasul ales de Dumnezeu pentru intrarea sa în istoria omenească este cel în care Augustus Cezar poruncește să se înscrie toată lumea (Luca 2,1), adică să fie recenzați toți locuitorii pământului cunoscut atunci, lucrul își are semnificația sa adâncă. Păstorul cel Bun, salutat de altfel la naștere de un grup de păstori, de aceea vine printre noi: ca să strângă într-o unitate omenirea risipită. Devine un Întâi născut între mulți frați (Rom 8,29) anume spre a ne învăța că Dumnezeu este într-adevăr Tatăl nostru.

O viață întreagă nu ne ajunge ca să epuizăm taina celei de-a doua nașteri pe care o sărbătorim de Crăciun. Să ne aplecăm așadar iar și iar asupra evangheliei copilăriei, să medităm împreună cu Sfânta Fecioară Maria, așa cum a făcut ea, cea care a păstrat toate aceste amintiri, punându-le in inima sa. (Luca 2,19.51). Ne va ajuta desigur, cu întreaga-i greutate de lumină, proorocia lui Isaia: "Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă Numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie" (Isaia 9,5).

Cea de-a treia naștere face parte din țesătura vieții de zi cu zi a creștinului. O aflăm în pacea adusă de Dumnezeu oamenilor bunei sale voiri (Luca 2,14). O aflăm în calea oferită de Isus umanității decăzute, pentru ca oricine crede în El (Ioan 6,40) să ajungă la cer. În fiecare zi, pretutindeni și în toate sufletele, Dumnezeu se naște într-adevăr, printr-o dăruire din dragoste. "Noi toți am primit din plinătatea lui har după har" (Ioan 1,16). Un mistic german din secolul al XIV-lea, Johannes Tauler, împinge îndrăzneala până la a afirma: "Dumnezeu într-atâta devine al nostru, ni se oferă atât de deplin, că nimeni nu a avut ceva vreodată într-o asemenea intimă stăpânire". Ceea ce înseamnă că depinde acum și de noi ca al treilea Crăciun să se petreacă efectiv in viețile noastre. Dacă Isus nu s-a născut in inima mea, nu-mi folosește la nimic că s-a născut cândva la Betleem... Dumnezeu ne face liberi și nu ne silește să-L iubim. De aceea, bine ne-ar prinde dacă am lăsa jos, punându-le înaintea Lui, poverile inimii noastre, bine are fi dacă ne-am curăți sufletul, spre a-l întâmpina.

În noaptea aceasta, Domnul vine iar spre noi, și bate la poarta hanului vieții noastre. Să nu ne fie frică să-l primim pe Acela care e Calea, Adevărul, și Viața! Ne va dărui pace, ne va dărui lumină, ne va umple inimile de bucurie, ne va face să ne naștem iar, să devenim închinători în duh și adevăr. Putem vorbi, în ce ne privește, tot despre o întreită naștere. Cea prin care am venit in lume, cea prin har, care face să crească omul cel nou în noi (Galateni 2,20), și cea pe carte credința ne învață să o privim astfel: moartea. Ceasul pe care va trebui să-l trăim, pentru a intra, în sfârșit, în bucuria Celui care ne așteaptă cu brațele deschise, ca fii și fiice în Cristos.

Crăciun fericit!
Ce ai primit de Crăciun?
pr. Anthony M. Coniaris
Daruri bune de Crăciun și în fiecare zi.

Tot mai mulți și mai mulți oameni întreabă în această perioadă: "Ce ai primit de Crăciun?" Problema cu acest accent pe care îl punem la Crăciun este că pierdem tocmai esența acestei sfinte perioade. Noi, creștinii, dăm daruri de Crăciun într-o umilă repetare a Darului pe care Dumnezeu ni l-a făcut - Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos. Pentru creștini accentul corect trebuie să cadă pe dăruire nu pe ce am primit.

Un om povestea odată ce i s-a întâmplat în ajunul Crăciunului pe când era băiat. Au ascultat cu toții povestea nașterii lui Isus, iar apoi au deschis cadourile și s-au bucurat de ele. Tatăl le-a cerut copiilor să facă liniște și le-a spus: "Dintre toate cadourile pe care le-ați primit, vreau să vă alegeți fiecare câte unul care vă place cel mai mult și să îl puneți în fața voastră." După ce copiii au făcut așa cum li s-a spus, tatăl a continuat: "Acum vreau ca fiecare dintre voi să vă gândiți la cineva pe care îl cunoașteți, care este mai puțin norocos decât voi, care nu primește cadouri ca voi, iar mâine le vom împacheta și le vom trimite acestora." Omul spunea că nu poate uita Crăciunurile din copilărie. Atunci a învățat că în centrul Crăciunului este gestul lui Dumnezeu care a dat omenirii ce avea mai bun: pe Fiul său. Un gest pe care suntem chemați să îl repetăm, nu doar de Crăciun ci în fiecare zi a anului. Cadoul prin excelență pe care un creștin poate să îl dea în adevăratul spirit al Crăciunului este tocmai iubirea lui Cristos.



Darul timpului.

"Cel mai mare dar pe care l-am primit", spunea un tânăr avocat, "a fost un dar primit la Crăciun, când tatăl mi-a dat o cutiuță. Înăuntru era un bilețel pe care scria: 'Fiule, în acest an îți voi da 365 de ore, câte o oră pe zi, după cină. Este a ta. Vom vorbi despre ce vrei tu să vorbim, vom merge acolo unde vrei tu să mergem, ne vom juca ce vrei tu să ne jucăm. Va fi timpul tău.' Tatăl meu nu numai că s-a ținut de promisiunea acelui dar, ci în fiecare an l-a reînnoit, și este cel mai mare dar din viața mea. Ceea ce sunt eu acum este rezultatul acestui timp."

Darul timpului nu este doar ieftin ca buget, dar este și personal. Discutând despre ce să îi dea de Crăciun tatălui ei bolnav și singur, o femeie și-a spus: "Am să îi dau tăticului meu mai mult timp!" Ce dar minunat și rar! Îi iubim pe părinții noștri dar avem, sau credem că avem, puțin timp pentru ei. Când cineva este bătrân și mai are doar timp, cel mai prețios dar pe care îl poate primi de la cei dragi este timp de petrecut cu el. Cel mai personal, mai apreciat și mai unic dar pe care îl putem face este darul timpului. Timpul nostru. Din cele douăzeci și patru de ore care formează o zi.



Darul prieteniei.

Pe lângă darul timpului, un alt mare dar pe care putem cu toții să îl dăm este prietenia. O fetiță spunea odată: "Nu am nici un dar. Nu știu să cânt. Nu știu să pictez. Nu știu să scriu poezii. Pur și simplu nu am nici un dar!" "Ba ai - și strălucește pe fața ta", i-a spus mama ei. "Ai unul dintre cele mai minunate daruri - darul prieteniei. Te pricepi cum să fii prietenă cu oamenii."

În loc să ne întrebăm "câți prieteni am?" de Crăciun să ne gândim mai bine "la câți oameni le pot fi eu prieten?" Oamenii au nevoie de oameni. Eu știu personal câtă nevoie am de oameni. Să îi găsesc atunci pe cei care au nevoie de mine, de prietenia mea, de iubirea mea. Să îmi exprim această prietenie printr-un telefon sau printr-o felicitare, sau să îi vizitez. Trebuie să le fac cunoscut faptul că îmi pasă de ei.



Alte daruri.

Cele mai mari daruri sunt gratuite. Darul încurajării; darul spunerii cuvintelor "te iubesc" celor dragi; darul iertării; darul de a spune "îmi pare rău" cuiva cui am greșit; darul înțelegerii; darul ascultării atente când celălalt ne vorbește, căutând să îi înțelegem punctul de vedere, să înțelegem ce simte. S-ar putea să nu avem ceea ce psiho-analiștii numesc "a treia ureche", dar două urechi ne pot fi de ajutor dacă le ținem deschise. Oamenii care cedează psihic sunt cei care nu au avut ocazia să povestească despre conflictele și nemulțumirile pe care le au; sunt cei care nu au găsit o "ureche ascultătoare", deoarece oamenii pe care i-au întâlnit nu au fost sincer interesați de ceea ce celălalt spunea. A fi atent la ceea ce spune celălalt, a-ți concentra atenția întreagă asupra celuilalt, când îți vorbește, când îți împărtășește ceva, este un mare dar.



Darul laudei.

Un alt mare dar de Crăciun dar și pentru oricare zi din an este darul laudei. Consilierii matrimoniali spun că o cauză foarte importantă a divorțului este deteriorarea de către unul din soți a respectului de sine al partenerului. De-a lungul căsniciei cei doi trec prin numeroase momente dificile, dar trec mai ușor dacă se respectă unul pe altul, dacă se simt respectați. Cu toții avem nevoie să fim stimați, lăudați. Dacă nu primim cuvinte de sprijin, viața devine insuportabilă. Când suntem lăudați, bateriile parcă ni se încarcă. Dorința de a fi lăudați și apreciați este probabil una dintre cele mai profunde nevoi ale noastre. Puține daruri sunt mai mari decât lauda.



Cum să dăm.

Domnul nostru Isus Cristos ne spune că oricare ar fi darul de dat, trebuie să îl dăm persoanei care are cea mai mare nevoie de el, neașteptând nimic în schimb. După cum spunea Isus: "Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei, la rândul lor, pe tine, și să-ți fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească. Căci ți se va răsplăti la învierea drepților" (Luca 14,12-14). O tânără a dorit să cumpere un dar de Crăciun pentru prietenul ei care era bine înstărit. A cumpărat atunci un rând de haine pentru copii și le-a dat personal în ajun de Crăciun cele mai sărace familii pe care a putut-o ea găsi în New York, în numele prietenului ei bogat. Iată un exemplu de dăruire așa cum ne-a învățat Isus Cristos.

De departe cel mai mare Dar oferit vreodată este cel al lui Dumnezeu când ni l-a dat pe Isus. "Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan 3,16). Acesta este cel mai minunat dar deoarece este ca mai multe daruri într-unul. Isus este promisiunea lui Dumnezeu de iertare. El este Emanuel - cu noi este Dumnezeu. Prin Isus primim darul de a fi membri ai familiei lui Dumnezeu, darul iubirii Tatălui ceresc, darul unui Dumnezeu care ne știe pe nume și care se îngrijește de fiecare dintre noi, darul Spiritului Sfânt care veghează asupra noastră cu puterea Sa, darul unui loc în raiul dumnezeiesc.

Ce ai primit de Crăciun?
L-am primit pe Mântuitorul și Domnul meu!

Și deoarece l-am primit, nu pot să nu dăruiesc din timpul meu, să nu dăruiesc prietenia mea, iubirea mea, atenția mea, iertarea mea tuturor.



Index predici:


după calendarul latin
25 decembrie 2005, Nașterea Domnului (Liturghia din noapte)
Predica pr. Anton Dancă
Predica pr. Anton Dancă
Predica pr. Ernest Munachi Ezeogu
Predica pr. Pierre-Marie Delfieux

25 decembrie 2005, Nașterea Domnului (Liturghia din zori)
Predica pr. Anton Dancă
Predica pr. Anton Dancă

25 decembrie 2005, Nașterea Domnului (Liturghia din zi)
Predica pr. Anton Dancă
Predica pr. Anton Dancă
Predica pr. Ernest Munachi Ezeogu

26 decembrie 2005, Sfântul Ștefan
Predica pr. Anton Dancă

27 decembrie 2005, Sfântul Ioan Apostol
Predica pr. Anton Dancă

28 decembrie 2005, Pruncii Nevinovați
Predica pr. Anton Dancă


după calendarul bizantin
25 decembrie 2005, Nașterea Domnului
Predica pr. Gheorghe Neamțiu
Predica pr. Anthony M. Coniaris

26 decembrie 2005, Nașterea Domnului (Ziua a doua)
Predica pr. Gheorghe Neamțiu

27 decembrie 2005, Sfântul protomartir și arhidiacon Ștefan
Predica pr. Gheorghe Neamțiu

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 425, Ultimul acces: 2021-05-18 20:59:37