Interviu cu superiorul Societatii lui Isus - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Interviu cu superiorul Societății lui Isus

[2008-01-06]
La 7 ianuarie va începe la Roma cea de-a XXXV-a Congregație Generală a Societății lui Isus. Radio Vatican a publicat acum câteva zile un interviu cu superiorul, pr. Peter-Hans Kolvenbach, pe care l-ați putut citi preluat și pe Catholica.ro. Astăzi a fost publicat un al doilea interviu, care abordează teme diferite, și pe care de asemenea îl preluăm în cele ce urmează.
- Cum vedeți viitorul evanghelizării Chinei și a lumii asiatice?
- În afara urgenței misionare a vestirii Evangheliei unui popor atât de numeros și unei culturi atât de vechi, precum cea chineză, iezuiții nu pot uita tradiția prezenței lor în China începând cu perioada inițială a Societatea lui Isus, cu visul Sfântului Francisc Xaveriu, ce a continuat cu minunata activitate apostolică a lui Mat teo Ricci și a însoțitorilor săi. Ei au reușit să-l predice pe Cristos folosind limbajul culturii și al mentalității chineze, depășind prejudecățile și sentimentele europene de superioritate. Această tradiție ne îndeamnă să nu ne îndepărtăm privirea de la lumea chineză, Societatea lui Isus nerenunțând vreodată la dorința de a sluji poporul chinez în sfera aspirațiilor sale spirituale. De aceea, când în 1949 au fost expulzați din China, mulți dintre iezuiți au rămas în țări învecinate, așteptând o ocazie prielnică pentru a se întoarce acolo unde le era locul. Deocamdată, în afara unei prezențe destul de modeste, pentru noi este încă un timp de așteptare legată de speranța ca, prin eforturile Sfântului Scaun de a relua relațiile cu China, să ni permită întoarcerea la o misiune atât de legată de istoria Societății.
- Societatea lui Isus este deosebit de atentă la dialogul interreligios. Este posibil un dialog cu islamul?
- Pentru ca un dialog să fie posibil e ste necesar să se înceapă cu un sincer respect reciproc care să meargă dincolo de pura curtoazie. Fără acest respect nu va putea exista dialog, poate doar confruntare. Un al doilea pas ne-a fost indicat de Papa Ioan Paul al II-lea, atunci când vorbea de "dialogul vieții", referindu-se la împărtășirea dorințelor și problemelor fiecărei comunități umane: dorința de a trăi în pace, în siguranță, într-un ambient lipsit de poluare. Doar într-un astfel de mediu poate fi realizat cel de-al doilea pas: dialogul religios, cu schimburi de experiențe spirituale și practici religioase, în care se regăsesc sentimente sincere de credință, în ciuda inevitabilelor divergențe. Însă dificultatea teologică nu ar trebui să constituie un obstacol în calea "dialogului viații", recomandat de Papa, deoarece atât creștinii cât și musulmanii dețin un adevărat sens religios al vieții și împărtășesc convingerea că "nu doar cu pâine trăiește omul".
- Una dintre marile teme ale acestui p o ntificat este raportul dintre credință și rațiune, ce este decisiv pentru rolul religiilor în lumea modernă. Cum înfruntă iezuiții această problemă?
- Iezuiții dețin un spațiu privilegiat în studierea acestui tip de raport: numeroasele universități, din întreaga lume, unde este indispensabilă confruntarea în chestiunea dialogului dintre credință și rațiune. Odinioară teologia și filosofia erau considerate ca fiind științe strâns legate de scara valorilor umane. În prezent, sunt științele pozitive cele care își arogă transmiterea țelurilor și a valorilor vieții umane. Fără a pune obstacole rigorii științifice, o universitate de inspirație creștină este chemată la căutarea adevărului în totalitatea sa, considerând deci uniunea dintre științe și credința creștină. Cum spunea Blaise Pascal, "în om există ceva ce depășește în mod infinit omul", ceea ce înseamnă că, pentru a da sens vieții umane, nu poate fi lăsată la o parte acea credință transcendentală. De la Evanghelia lui Isus primim lumina și capacitatea de înțelegere a misterului ce învăluie, în mod inevitabil, viața noastră. Între mister și absurd, noi optăm pentru mister, iar un mister nu poate fi demonstrat de rațiune dar este eminamente rațional. Nici Papa Ioan Paul al II-lea nu a acceptat principiul diviziunii, al separării dintre revelație și rațiune. În ceea ce privește munca intelectuală ce trebuie să caracterizeze o universitate creștină, iezuiții secolului al XXI-lea doresc să urmeze calea trasată de Papa Benedict al XVI-lea, în căutarea unei credințe care iluminează și încoronează eforturile rațiunii.
- Unii teologi se plângă de o slabă autonomie a rolului lor în raport cu magisteriul. Cum considerați acest raport?
- Pe teologul catolic nu îl uimește lipsa autonomiei în domeniul cercetărilor sale și al gândirii, căci nici Biserica nu este autonomă în credința sa. Sfinții Părinți numeau cu plăcere Biserica "misterul lunii", pentru că întreaga strălucire de care beneficiază luna, pentru a ne ilumina în timpul nopții, vine de la soare. Sfântul Paul spunea același lucru, cu alte cuvinte, subliniind că el a transmis ceea ce a primit la rândul său. Această tradiție a credinței nu îl obligă însă deloc pe teolog să copieze textual doctrina Bisericii, ci așteaptă ca acesta să transmită credința ca răspuns viu și vital oamenilor aflați în căutarea lui Dumnezeu și a soluțiilor la problemele cu care se confruntă în viață. Când un teolog, în deplină fidelitate față de magisteriu, reușește să ilumineze, într-o manieră personală și creativă, tenebrele dubiilor și ale rătăcirilor noastre, acesta este un adevărat dar al Duhului Sfânt. Sfântul Paul cerea Bisericii să își asume credința în totalitatea sa, fără a stinge însă spiritul ce îl animă pe teolog.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 829, Ultimul acces: 2021-04-05 13:58:23