Solidaritatea nu este doar o altă virtute[2009-01-16]Solidaritatea nu este doar o altă virtute, ci mai degrabă este cheia pentru descoperirea adevărului despre relațiile familiale și temelia pentru construirea unei civilizații a iubirii, a afirmat cavalerul suprem al Cavalerilor lui Columb. Carl Aderson a făcut afirmațiile astăzi, la a VI-a Întâlnire Mondială a Familiilor, ce se desfășoară în Ciudad de Mexico. Titlul conferinței sale din această după-amiază a fost "Familie și solidaritate".Anderson, consultor al Consiliului Pontifical pentru Familie, a subliniat că ideea de solidaritate a fost prima oară exprimată de socialistul Pierre Leroux ca o alternativă la "ideea creștină de iubire - ca un răspuns nou, rațional și eficient la problemele sociale". A fost Papa Ioan Paul al II-lea cel care a "purificat conceptul de solidaritate până la a descrie solidaritatea ca `fără îndoială o virtute creștin` care `își găsește rădăcinile în credința creștină` și `este exprimată de iubirea creștină`." Pontiful a scris despre solidaritate vorbind despre unitate în enciclica sa "Sollicitudo Rei Socialis": "Dincolo de legăturile umane și naturale, deja atât de strânse și puternice, se discerne la lumina credinței un nou model de unitate în rasa umană, care trebuie în cele din urmă să ne inspire solidaritatea." Anderson a spus apoi că Papa Benedict al XVI-lea a contribuit la înțelegerea solidarității punând-o în contextul interdependenței. Scriind în revista "Communio" în 1996, Cardinalul Joseph Ratzinger afirma: "Adevăratul Dumnezeu este prin întreaga sa ființă a fi pentru (Tatăl), a fi de la (Fiul) și a fi cu (Duhul Sfânt). Omul, la rândul său, este după chipul lui Dumnezeu, `pentru`, `de la` și `cu` constituind structura sa antropologică fundamentală." Și a continuat: "Iubirea umană și interdependența nu pot să fie înțelese doar la nivel orizontal. Când se face așa, este adesea redusă la dependență reciprocă sau chiar la profit reciproc de pe seama celuilalt. În fapt iubirea umană și interdependența sunt luminate de interdependența verticală (dintre persoanele Sfintei Treimi)." Cardinalul Ratzinger a oferit imaginea copilului în pântecele mamei sale "ca o descriere a esenței existenței umane în general". "În pântece viața copilului depinde rămânerea lui în mamă. Dar, ca și Adam, simpla prezență nu este suficientă, și în sarcină prezența copilului în mamă are nevoie de bunătatea mamei." "A fi cu implică ființa altuia... a deveni a fi pentru". Aceste a fi pentru, a fi cu și a fi de la se exprimă genetic "prin modul în care fiecare copil seamănă cu mama și cu tatăl său". "Se vede la copiii rezultați din donori anonimi care caută să își găsească părinții anonimi. Confuzia s-a văzut, la modul simbolic, atunci când mama primului copil chinez născut prin fertilizare in vitro i-a dat fiicei ei nu doar numele ei, ca mamă, ci și numele medicului care a efectuat procedura. [...] Prin divorț, abandonare și folosirea tehnologiilor de fertilizare, maternitatea și paternitatea sunt separate de prezență. Pentru mulți dintre copiii de astăzi a fi de la un părinte nu mai înseamnă a fi cu un părinte și astfel nu mai înseamnă a avea un părinte care să fie (a fi cu) acel copil." Citându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea, Anderson a concluzionat că "solidaritatea în și prin familie este mai mult decât doar o altă `virtute socială`, alături de adevăr, libertate, dreptate, subsidiaritate și... caritate. Dacă viitorul solidarității trebuie construit pe comuniunea de persoane, campionul acestei comuniuni este mai întâi de toate familia, nu doar ca învățătoare a virtuților sociale, ci ca model al comuniunii trinitare de persoane." "Fără solidaritate în familie nu poate să existe solidaritate în afara ei", a mai spus Anderson. "Fără înțelegerea și protejarea familiei, nu se poate înțelege familia umană care este societatea, familia creștină care este Biserica, sau familia familiilor care este parohia." Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1572, Ultimul acces: 2024-04-15 21:13:31
|
Timp total: 0,23s...
[]:1