Seninatatea din ochii copiilor care se apropie de moarte

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,22s...

Ştiri şi Evenimente

Seninătatea din ochii copiilor care se apropie de moarte

[2009-01-19]

Scris de Gabriela Vlasceanu

În ochi li se vede seninătatea, deşi se sting ca o lumânare. Sunt copiii de pe patul de spital, la căpătâiul cărora stau părinţii şi preotul. În timp ce micuţii "păşesc pe celălalt tărâm", mămicile şi tăticii se întreabă: "De ce, Doamne, tocmai noi?". Şi tot părinţii sunt cei care găsesc răspunsul: "Am păcătuit. Am preacurvit. Am înşelat". După moartea copiilor, oamenii fie îşi pierd definitiv credinţa, declarând război lui Dumnezeu, fie îşi întăresc credinţa, rugându-se pentru iertarea păcatelor. "Dar un lucru trebuie ştiut: Dumnezeu nu este răzbunător, ci jertfelnic", după cum spune părintele Tudor Peiu de la Biserica "Sfânta Treime şi Sfinţii Martiri Brâncoveni", din incinta Spitalului Clinic de Urgenţă "Grigore Alexandrescu". Lăcaş de suferinţă şi de speranţă. Zeci de părinţi disperaţi păşesc, zilnic, în Biserica "Sfânta Treime şi Sfinţii Martiri Brâncoveni" din incinta Spitalului Clinic de Urgenţă "Grigore Alexandrescu", pentru a se ruga de sănătatea copiilor internaţi. Aceia care nu au carte îl roagă pe preotul de aici, Tudor Peiu "să le scrie un acatist pentru însănătoşirea copilului bolnav". Mămicile care vin aici se întreabă: "De ce, Doamne, tocmai copilul meu?". Majoritatea găsesc, însă, singure, răspunsul: "Am păcătuit. Trăiesc în preacurvie. Am înşelat. Am făcut avorturi. Dumnezeu vrea să mă îndrepte prin încercarea pe care mi-a trimis-o acum". Chiar şi părinţii "cu mai puţină credinţă în Dumnezeu", când au copilul internat în spital, intră în acest lăcaş pentru a se ruga şi a aprinde o lumânare. Din păcate, printre credincioşii care vin aici se strecoară, uneori, şi mame care profită de "împrejurări" şi cerşesc... bani pentru pamperşi. Apoi, sunt văzute fumând. Credincioşii, însă, nu comentează comportamentul unor asemenea oameni. Ei, în timp ce micuţii se află pe masa de operaţie sau în saloane, conectaţi la aparatele care îi ţin în viaţă, îşi destăinuie păsurile şi păcatele părintelui Peiu. "Întotdeauna îi sfătuiesc să creadă în minunile lui Dumnezeu. Şi asemenea minuni s-au petrecut şi în acest spital", spune părintele Peiu. Mame cu lacrimi în ochi îl întreabă când le poate boteza copilul. O femeie, sărăcăcios îmbrăcată, intră cu sufletul la gură în biserică. "Sărutmâna, părinte. Am şi eu o problemă. Copilaşul meu, de trei luni şi jumătate, se îmbolnăveşte des. Stau cu el o săptămână acasă şi o lună în spital. Nişte babe m-au sfătuit să-l botez şi am auzit că dumneavoastră faceţi şi botezuri de urgenţă". Părintele Peiu îi spune că peste două ore totul se rezolvă: "Dacă aveţi naş, să vină cu puţin ulei, căci lumânare pentru botez luăm de la biserică. Dacă nu puteţi veni cu bebeluşul aici, vin eu în salon peste două ore". Acestea sunt aşa numitele botezuri de urgenţă. Din 1998 şi până acum, părintele Peiu a botezat, astfel, aproximativ 1.000 de copii internaţi la Spitalul Clinic de Urgenţă "Grigore Alexandrescu". Pentru sănătatea pruncului nebotezat nu se pot ruga decât părinţii: "Pentru bebeluşul botezat se poate ruga întreaga biserică". Cât despre moarte, preotul Tudor Peiu spune că "înainte de a se stinge, în ochii copiilor văd seninătate, chiar dacă există durere. Pe ei nu-i sperie sfârşitul. Se sting ca o lumânare". Pe de altă parte, niciodată preotul nu a ezitat să vorbească cu un copil bolnav, când a fost chemat într-un salon: "Între noi imediat se înfiripă dialogul. Îl întreb cum îl cheamă, dacă are credinţă în Dumnezeu...".

Suferinţa prin copil

Prin suferinţa prin copil, omul, de cele mai multe ori se apropie de Dumnezeu. "Aceia care trec printr-o astfel de suferinţă şi au o credinţă mică spun ÇIartă-mă, Doamne!È, fac pocăinţă şi îşi văd păcatele. Sunt, însă, şi părinţi, care intră într-un ÇrăzboiÈ cu Dumnezeu şi manifestă în continuare aceeaşi credinţă mică. Părinţii credincioşi, după faza de şoc, îşi dau seama că păcatele lor, văzute de Dumnezeu primesc un răspuns. Aceşti oameni îşi cer iertare. Un lucru, însă, trebuie ştiut: Dumnezeu nu este răzbunător, ci jertfelnic", precizează părintele Peiu. Într-adevăr, a existat un caz, ca multe altele, când părinţii unui copil, mai puţini credincioşi, au venit la părintele Peiu şi i-au spus că micuţului i se apropie sfârşitul. Preotul a stat de vorbă cu ei şi a încercat să-i convingă de existenţa lui Dumnezeu. După ce micuţul s-a stins, părinţii lui au continuat să vină la biserică. Dar, nu întotdeauna se întâmplă aşa....

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1551, Ultimul acces: 2024-04-16 11:45:30

Timp total: 0,23s...

[]:1