Interviu: "Nu se poate fara Dumnezeu" - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Interviu: "Nu se poate fără Dumnezeu"

[2005-06-08]
În aula magna a Seminarului din Iași s-a desfășurat în zilele de 1 și 2 iunie Congresul Internațional "Adevăr și moralitate în spațiul public", organizat de Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași și Universitatea Catolică a Americii din Washington. Au conferențiat invitați din țară și străinătate, experți în teologie și filozofie. Joi, 2 iunie prof. dr. Gabriela Blebea Nicolae din Ottawa, Canada, a ținut conferința cu titlul: "Viața adevărată și sentință adevărată". Vineri, 3 iunie, cei mai mulți dintre conferențiari au făcut o vizită la sediul Episcopiei de Iași. Au vizitat catedrala și s-au întreținut cu PS Petru Gherghel. Cu această ocazie doamna Gabriela Blebea Nicolae a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări puse de pr. Cornel Cadar. Preluăm integral interviul publicat pe situl Diecezei de Iași.

- Pentru început, v-aș ruga să descrieți pe scurt atmosfera de la Congresul Internațional "Adevăr și moralitate în spațiul public" și să schițați câteva dintre concluziile la care s-a ajuns.
- La un congres, prima impresie pe care o ai este aceea de foarte multă oboseală... Sunt foarte multe conferințe, multe dintre ele te obligă să fii foarte concentrat și atunci, la sfârșitul congresului, este într-un fel o relaxare, dar, în același timp, și o bucurie pentru reușita acestuia. Cel mai important este ceea ce se întâmplă cu timpul, adică în ce fel reușim să trezim în ceilalți interesul față de anumite subiecte, pasiunea față de anumite idei. Pentru mine, acest lucru a fost cel mai important. Conferențiarii au spus lucruri interesante care m-au îmbogățit ele însele, dar cred că principalul scop al acestui congres a fost cumva să pună sămânța în viitorii preoți și slujitori ai Bisericii.

- Se mai poate vorbi astăzi, într-o lume desacralizată, despre noțiunile de "adevăr" și "moralitate", mai ales în spațiul public?
- Într-una din tezele mele, intitulată "Adevăr și morală", m-am străduit să demonstrez că numai la nivelul conștiinței putem tranșa lucrurile, nu la nivelul normelor searbede, a regulilor și a legilor, ci la nivelul propriilor noastre deliberări interioare care, dacă nu sunt conectate la spiritualitate, nu au nici sens.

- La congres, dumneavoastră ați ținut conferința "Viața adevărată și sentință adevărată". La ce se referă viața adevărată?
- Viața adevărată este viața morală bună. În conferință, mi-am pus problema în ce sens o viață adevărată este absolut dependentă de spunerea continuă a adevărului, gândindu-mă la "turnătorii" din timpul comunismului, care o parte dintre ei spuneau adevărul când denunțau autorităților oameni care se duceau la biserică, citeau cărți sau ascultau posturi de radio interzise. M-am întrebat în ce fel spunerea adevărului în orice condiții este ea compatibilă cu o viață adevărată. Am ales să analizez pentru acest subiect două texte din sfântul Augustin (De mendacio și Contra mendacium), în care el, atunci când este vorba de viața altcuiva, nu ne îndeamnă să mințim, pentru că a minți înseamnă a depune mărturie mincinoasă față de Dumnezeu, nu față de aproapele în primul rând... Nu e necesar să spui tot adevărul; trebuie să spui că știi, dar să refuzi să spui ceea ce știi.

- Își mai găsește astăzi Dumnezeu loc în viața intelectualilor, a profesorilor?
- Mă bucur că îmi puneți această întrebare, pentru că stau în ultima vreme mai mult prin lume... și sunt des întrebată, de pildă, în Canada, cum se face că mai cred în Dumnezeu, că merg la Biserică, că port o cruce care îmi este dragă întotdeauna și că mă rog. Acolo mă confrunt cu o realitate care este, într-adevăr, despiritualizată; majoritatea bisericilor sunt goale și sunt pline doar bisericile imigranților... Față de o asemenea realitate nu vreau să spun că sunt descumpănită, dar trebuie să răspundă ei. Cred că își are locul, uneori în forme diferite, uneori în forme care trebuie să se adapteze altfel timpurilor noi, dar cred că nu se poate fără Dumnezeu.

- V-aș ruga să oferiți și câteva date despre dumneavoastră, pentru ca cititorii noștri să vă cunoască mai bine.
- Parcursul carierei mele de după anul 1990 a depășit imaginația și planurile proprii. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge în Canada, că o să am chiar două diplome de doctorat în străinătate sau că o să predau filozofia morală la o universitate canadiană. Înainte de anul 1990, visul meu era să fiu probabil profesoară undeva într-un sat. Așa a vrut bunul Dumnezeu și sper să-mi fac bine datoria acolo unde sunt. Am realizat o teză de doctorat având un subiect pe care nu mi l-am imaginat niciodată; este vorba despre cazuistică, adică despre manualele pentru confesori din evul mediu. În acest fel m-am apropiat de autori pe care nu-i cunoșteam, precum Toma de Aquino și sfântul Augustin. (SI05-10386)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1086, Ultimul acces: 2021-04-14 10:50:56