MIRELA CORLATAN: Frontul Salvarii Bisericesti - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

MIRELA CORLĂȚAN: Frontul Salvării Bisericești

[2010-01-17]
Mirela Corlățan
Unul este ministru de externe, altul mitropolit. Un al treilea dintre ei a ajuns patriarh.
În urmă cu 20 de ani, când democrația abia mijea în România, Teodor Baconsky, arhimandritul Bartolomeu Anania și tânărul călugăr Daniel Ciobotea constituiau în jurul lor un nucleu ce-și propunea schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe. În zilele tulburi ale lui ianuarie 1990, când ierarhii BOR tremurau pentru mitrele lor, Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii - după denumirea dată de actualul șef al diplomației românești - și-a luat pe umeri obligația de a fi un fel de translator al dorințelor poporului în ce privește religia.
Retragerea unor ierarhi, compromiși de buna relație cu regimul trecut, a fost prima măsură propusă de acest grup care, în vidul moral creat, avea toate premisele să izbutească o reformă a BOR. Din nefercire, nu a reușit decât introducerea imediată a religiei în școli, cu concursul primului ministru postcomunist al educației, Mihai Șora.
Reforma mult dorită sau, mai bine zis, mult clamată a Bisericii, ce trebuia să înceapă cu primenirea Sfântului Sinod, s-a oprit la poalele lui Teoctist Arăpașu. Iar tranziția în Biserică nu a avut nevoie de 20 de ani, ci doar de vreo trei luni și jumătate, cât s-a scurs de la Crăciunul însângerat până la primul Paște în libertate. Nu știu cât de bine erau informați cei din Grupul de Reflecție despre complicitățile și lașitățile PF Teoctist din ultimii ani ai dictaturii, bunăoară în privința dărâmării bisericilor.
Cert este că nici unul dintre clericii din grup (cu excepția câtorva laici în frunte cu Sorin Dumitrescu) nu s-a opus însă reîntoarcerii sale în scaunul patriarhal în luna aprilie. Scurta sa retragere la Sinaia în loc să fie văzută ca un gest de normalitate, în contextul în care alți ierarhi au rămas neclintiți, a fost deghizată într-o adevărată dovadă de curaj, care merita, la urma urmei, să fie răsplătită chiar cu funcția de patriarh. Planul de a aduce în fruntea Bisericii un înduhovnicit, precum părintele Ilie Cleopa, a rămas în istoria BOR ca primul exercițiu ratat de democrație.
Arhimandritul Daniel Ciobotea, ce abia schimbase jeanșii occidentali cu rasa monahală, s-a mulțumit repede cu funcția de episcop vicar la Timișoara . Câteva luni mai târziu, cu garanțiile lui Cleopa - nașul său de călugărie - Daniel și-a adjudecat scaunul mult râvnit de mitropolit al Moldovei, rămas liber din 1986, de la alegerea lui Teoctist ca patriarh. Formal, grupul a mai funcționat doar puțin timp după aceea. Reflecția a fost înlocuită treptat cu restaurația. În 1993, arhimandritul Anania a lăsat liniștea Văratecului pentru tumultul multiconfesionalului Cluj, intrând și el în ierarhia BOR ca arhiepiscop.
Teodor Baconsky, cu sprijinul consistent al lui Andrei Pleșu, a devenit în curând un nume de rezonanță în diplomație. Unii dintre membrii grupului, precum părintele Stăniloae sau părintele Galeriu, au trecut, în răstimpul de 20 de ani, la cele veșnice. Pe cei rămași îi leagă însă și astăzi un nevăzut, dar sesizabil fir roșu. Pozițiile potrivnice pe care s-au situat în unele momente - ca lupta pentru succesiunea lui Teoctist între Anania și Ciobotea - nu au fost expresia unor conflicte ireconciliabile. Până la urmă nici în FSN nu a fost o permanentă concordie. Dar asta nu l-a făcut să dispară.

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 862, Ultimul acces: 2021-04-20 20:59:25