Rugaciunea Inimii - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Rugăciunea Inimii

[2011-01-04]
Autor: MARIA TIMUC
Părintele Cleopa, părintele Arsenie Boca, precum mulți alți sihaști au folosit „Rugăciunea Inimii”, numită și Rugăciunea Minții sau Rugăciunea Minții în Inimă. „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”; aceasta-i Rugăciunea Inimii. Acesta-i conținutul „scurt”, dar puternic al tainicei rugăciuni, poate singura dintre toate rugăciunile ortodoxe, care implică respirația. „Fiindcă noi nu putem fi contemporani cu Iisus, este Iisus contemporanul nostru pe veacuri. Inspirăm atotprezența Sa în Prea Sfânt Numele Său și expirăm aerul stricat al păcatelor noastre. Inspiri Duhul Sfânt și Duhul lui Dumnezeu și expiri duhul rău din tine”, explică părintele Arsenie Boca, dezvăluind astfel rostul minunatei rugăciuni.
Numele ei – adică Rugăciunea Ini­mii sau a Minții – îi exprimă pute­rea de a crea legătura minții noastre cu inima. Cheia este chiar Numele sfânt al lui Iisus, care – repetat fără oprire – întrerupe fluxul minții nega­tive, frânge duhul minții lumești și res­tabilește comuniunea interioară cu Dumnezeu. Mulți călugări o spun neîncetat, indiferent ce ar face. Dacă se plimbă, dacă gătesc, curăță cartofi, sapă grădina sau privesc răsăritul de soare, ei rostesc rugăciunea, și asta pen­tru ca inima și mintea să nu ră­tă­cească prin lume. Un film rusesc ex­cep­țional, „Ostrovul”, are ca subiect prin­cipal tocmai „Rugăciunea Ini­mii”, care – spusă neîncetat – tran­sfor­mă un om de rând într-un sfânt. Printre darurile tainicei rugăciuni se nu­mără vederea în Duh sau clarvizi­u­nea, dar aceasta-i doar o consecință firească a rugăciunii, ca și sfințenia, și nu scopul ei.
Această minunată și puternică ru­gă­ciune, rostită fără încetare, poate fi de folos oricărui om de rând, în toate îm­prejurările vieții sale. Fie în su­fe­rință, în durere, în bucurie, în joacă, pe vreme de restriște sau pe vreme de răgaz, în tramvai, pe stradă, la pe­tre­cere sau în momente mai nefericite pu­tem rosti neîncetat Rugăciunea Ini­mii. Putem face un mic altar de ru­găciune în noi înșine, chiar dacă ne aflăm în împrejurări omenești obișnuite sau tocmai pentru că ne aflăm în ele. Tocmai pentru că mintea și inima omenească sfârșesc prin a fi prinse în capcana de nestăvilit a gândurilor omenești, tocmai pentru că acestea-s pricinile reale ale su­fe­rin­țe­lor, tocmai pentru c㠄răul” izvorăște din ele și se înmulțește în ele avem nevoie de un răgaz prin rugăciune.
Să ne luăm liber „de la mintea lu­mii”, să ieșim – măcar din când în când – din fantastica ei zdruncinare, să alergăm de bunăvoie către ființa noastră, în care Iisus ne devine „contemporan”, cum frumos a spus părintele Arsenie Boca. Sigur că mintea ne­gativă ne va da prilej de poticnire în rugăciune și avem să ne confrun­tăm cu asta de îndată ce prindem a o rosti. Căci „răul” nu se lasă dus cu ușu­rință, dar ce-i bun și ușor, în ace­lași timp, pe lume? Ce-i adevărat, pu­ter­nic și hrănitor pentru suflet și, în ace­lași timp, atât de ușor încât să nu ne încerce tăria, voința, dorința sau insis­tența? Lucrurile rele ale lumii sunt ușoare. Aproape că vin de la sine. De la sine vine gândul rău, nu ai nevoie să faci nici un efort pentru a-l gândi. Dar pentru gândul bun ai ne­voie de curaj. De credință. De răb­da­re. De îngăduință și de multă tran­s­pi­rație. În mod asemănător, pentru a rosti Rugăciunea Inimii avem ne­voie de toate calitățile și virtuțile interioare, care se consolidează pe mă­su­ră de trecem obstacolele mentale. Căci, dacă veți încerca să spuneți ru­gă­ciu­nea Domnească neîncetat, veți ob­serva că un fel de „altă minte” se gân­dește la problemele de zi cu zi.
În vreme ce tu spui „Doamne, Iisuse Hristoase, miluește-mă pe mine, pă­că­tosul”, mintea de zi cu zi îți amin­tește că n-ai plătit nu știu ce factură, că te doare nu știu ce organ, că ți-e frig sau ți-e cald, că te-a părăsit X sau Z! Dar, văzând această curiozitate omenească prin proprie experiență, pu­tem înțelege că mintea omenească are atribute și capacități încă ne­cu­nos­cute, dar care servesc perpetuării su­fe­rinței și întunericului interior. Ru­gă­ciunea Inimii tocmai asta face: spul­beră roata măreață a minții nega­tive și, în cele din urmă, ne împinge pe drumul care face legătura dintre ini­ma și mintea noastră. Adică, pe drumul care ni se dezvăluie în trăire, sub forma „nesfârșitei iubiri de Dumnezeu, de oameni și de toată făptura”, cum a spus părintele Arsenie Boca.

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 928, Ultimul acces: 2021-09-20 06:17:28