Sfantul Botez, intoarcerea la viata adevarata - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Sfântul Botez, întoarcerea la viața adevărată

[2011-01-09]
Întreaga noastră viață de creștini își are începutul în Botez și trebuie să fie în mod constant raportată la el. Sfântul Botez este taina de care ține toată viața noastră de creștini prin care ne facem membri ai Bisericii, al cărei cap este Hristos. Botezul este prima taină administrată în viața unui om, indiferent de vârsta acestuia, copil sau bătrân, și de ea depinde în mod direct și administrarea celorlalte Sfinte Taine ale Bisericii, căci dacă nu devenim membri ai Bisericii lui Hristos, nici aceasta nu ne împărtășește darurile sale.
În același timp, prin Botez este șters păcatul strămoșesc săvârșit de protopărinții noștri, Adam și Eva, și este restabilită viața în comuniune cu Dumnezeu. De aici rezultă necesitatea fundamentală a Botezului, fără de care nu ne putem mântui. O bună înțelegere a acestei Sfinte Taine nu este pur și simplu pentru noi o necesitate intelectuală, ci una existențială.
Botezul creștin aduce înfierea duhovnicească
Taina Sfântului Botez a fost instituită de însuși Mântuitorul, când, înainte de înălțarea Sa la cer, a zis Sfinților Apostoli: "Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor" (Matei 28, 19-20).
Hristos este cel care ne arată importanța de netăgăduit a Botezului: "De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5), sau și în altă parte: "Cel ce va crede și se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16, 16). De asemenea, și Sfinții Părinți ai Bisericii mărturisesc în unanimitate același lucru. Astfel, Sfântul Irineu afirmă: "Din cauza stricăciunii naturii omenești, prin păcat, întru Adam, Botezul este necesar pentru toți deopotrivă." Sfântul Ambrozie: "Nimeni nu intră în Împărăția cerurilor altfel decât prin botez". Sfântul Iustin Martirul și Filosoful: "Dacă cineva crede cu tărie și este convins că învățăturile și cuvintele noastre sunt însuși adevărul și se obligă să-și conformeze viața cu el, îl învățăm să ceară de la Dumnezeu, prin rugăciune și ajunare, iertarea păcatelor sale de mai înainte și ajunăm și ne rugăm și noi împreună cu el. După aceea îl ducem într-un loc unde e apă și acolo se naște din nou ca și noi, adică se cufundă în apă și se spală în numele Părintelui tuturor, Domnul Dumnezeu și al Mântuitorului nostru Iisus Hristos și al Duhului Sfânt, căci Hristos a zis că de nu se va naște omul din nou, nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu."
Botezul este cel care ne aduce înfierea. Prin Botez devenim fii ai Tatălui ceresc și frați ai Domnului Hristos. Botezul este cel care ne face să gustăm din roada adusă de Hristos prin jertfa sa, căci acceptând pe Hristos în viața noastră prin intermediul Botezului, devenim părtași ai vieții Sale, ne însușim jertfa, moartea și Învierea Sa. Fiind astfel părtași ai jertfei Sale, putem deveni și părtași ai dumnezeirii Sale, printr-o viață curată și asumându-ne în mod real pe Hristos în viețile noastre. "Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat", spune Sfântul Apostol Pavel (Galateni 3, 27), iar a te îmbrăca cu Hristos înseamnă a primi prin Botez viața Lui ca fiind viața noastră, dar și a credinței Lui, a iubirii Lui, a dorinței Lui ca fiind însuși conținutul vieții noastre, iar acest lucru este realizabil doar în cadrul Bisericii, care nu are altă viață decât cea a lui Hristos, și nu are altă datorie în această lume decât să ne comunice pe Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur comentează același verset astfel: "Botezul este și mormânt, și înviere. Căci se îngroapă omul vechi dimpreună cu păcatul și învie cel nou, înnoit după chipul Celui Ce l-a zidit (Col. 3, 10). Ne dezbrăcăm și ne îmbrăcăm. Dezbrăcăm vechea haină, cea întinată de mulțimea păcatelor, îmbrăcăm pe cea nouă, curățită de orice pată. Ce spun?! Îl îmbrăcăm pe Însuși Hristos! Căci zice: "Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat" (Gal. 3, 37)".
Fără Botez, nici Biserica nu ar exista
Prin Taina Sfântului Botez, instituită de Mântuitorul, omul care crede în Hristos se renaște din apă și din Duh la viața cea adevărată în Hristos și devine membru al Bisericii. Cel nou botezat vine la Hristos pentru a fi mântuit și pentru că a înțeles că altă cale nu există. Scopul ultim al Botezului este întoarcerea la adevărata viață, într-o comuniune deplină cu Dumnezeu, viață pe care omul o pierduse prin păcat, dar acum o recapătă. Această comuniune cu Dumnezeu nu este posibilă decât în cadrul Bisericii, pentru că în Biserică Hristos este mereu prezent.
Cu fiecare Botez săvârșit, nu doar cel botezat primește daruri duhovnicești, ci însăși Biserica întreagă se schimbă, este îmbogățită, pentru că un nou copil al lui Dumnezeu se integrează în sânul ei și devine mădular al Trupului lui Hristos. Biserica este a celor născuți din apă și din Duh, de aceea fără Botez nici Biserica nu ar exista. Tot Biserica este purtătoarea și cea care păstrează Sfântul Duh în lume, de aceea în momentul Botezului, doar prin intermediul săvârșitorului, care este parte integrantă a Bisericii (fie făcând parte din ierarhia bisericească, fie membru laic al Bisericii în caz de mare necesitate), se transmite Duhul Sfânt în mod nevăzut și celui nou botezat. În momentul Botezului este prezentă întreaga Sfântă Treime care se pogoară peste cel botezat, iar pentru a vedea aceasta, trebuie să privim Botezul cu ochi duhovnicești și cu credință. Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbește despre acest lucru: "Pentru ce spun să nu iei aminte la cele ce se văd, ci să ai ochi duhovnicești? Ca atunci când vezi scăldătoarea apelor și mâna arhiereului atingând capul tău, să nu socotești că aceea este doar simplă apă, nici că singură mâna arhiereului este pusă pe capul tău. Fiindcă nu om este cel ce lucrează cele ce se săvârșesc, ci harul Duhului este cel ce sfințește firea apelor și se atinge împreună cu mâna arhiereului de capul tău... Fiindcă nu preotul singur atinge capul botezatului, ci și dreapta lui Hristos... Cel Ce plinește toate este Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, Treimea Cea nedespărțită. Credința în Ea ne dăruiește iertarea păcatelor și mărturisirea ei ne aduce înfierea."
Una dintre consecințele imediate ale Botezului este iertarea păcatelor. Prin Botez sunt iertate toate păcatele săvârșite înainte, dacă este vorba de o persoană adultă, dar accentul este pus pe păcatul originar săvârșit de protopărinții noștri. Până la venirea lui Iisus Hristos toți oamenii se nășteau, dar și viețuiau sub apăsarea păcatului strămoșesc până la sfârșitul zilelor lor. Nu trebuie să uităm că păcatul strămoșesc a avut ca urmări moartea și izgonirea din Rai. Dar prin venirea Mântuitorului și prin instituirea Tainei Botezului, fiindu-ne iertat păcatul strămoșesc, ne este redată viața și ușile Raiului sunt din nou deschise, ca oricine crede în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu adevărat și se unește cu El prin Taina Sfântului Botez să poată dobândi Împărăția cerurilor. Sfântul Chiril al Ierusalimului spune: "Când vă lepădați de Satana (lepădările din timpul slujbei Botezului), rupând definitiv orice contact cu el, rupând vechiul zapis infernal, se deschide în fața voastră Raiul lui Dumnezeu, Raiul care a fost așezat de Dumnezeu la Răsărit și din care primul nostru părinte a fost alungat pentru păcatul său."
Iertarea păcatelor ca efect imediat al Botezului este transmisă de Sfânta Tradiție și de Sfinții Părinți încă din timpul Bisericii primare. Astfel Barnaba zice: "Ne pogorâm în apă plini de păcate și necurați, dar ieșim purtând în sufletul nostru fructul temerii și al speranței în Iisus. Primim iertarea păcatelor și, nădăjduind întru numele Lui, ne facem iarăși noi, creându-ne din nou". Fericitul Augustin în egală măsură afirma că "dacă cineva trece din această viață îndată după primirea Botezului, nu-i rămâne nimic de ispășit, căci i s-a iertat tot." Într-un mod și mai precis afirmă acest lucru Sfântul Ioan Gură de Aur atunci când comentează cuvintele Sfântului Apostol Pavel către corinteni: "Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos și în Duhul Dumnezeului nostru" (I Corinteni 6, 11). El comentează astfel: "Botezul harului îi curățește pe toți, fie închinător la idoli, fie desfrânat sau adulter sau vinovat de orice alt păcat. De ar avea cineva în sine tot răul din lume, dacă se cufundă în apele Botezului, iese din aceste dumnezeiești ape mai curat ca razele soarelui. Cel ce iese din baia aceasta nu numai că este curat, ci și sfânt și drept, căci apostolul nu a zis numai "v-ați spălat", ci și "v-ați sfințit", "v-ați îndreptat". Botezul nu numai că ne iartă păcatele, ci ne curățește și fărădelegile".
Moartea omului vechi și viața cea nouă
Prin Botez, adică prin cufundarea omului în apă în numele Sfintei Treimi, se produce moartea omului vechi și renașterea lui la viața adevărată în Hristos. Părintele Dumitru Stăniloae, mergând pe linia Tradiției bisericești și a învățăturilor Sfinților Părinți, afirmă că cea mai importantă urmare a Botezului este moartea omului vechi și renașterea sa; din Botez, omul iese ca o existență cu totul nouă și aceasta prin prisma noii vieți în comuniune cu Hristos, plină de Duh Sfânt. Doar dacă murim împreună cu Hristos în Botez primim viață nouă și veșnică. Această moarte a omului vechi înseamnă moartea păcatului, iar renașterea la viață este renașterea în comuniune cu Dumnezeu, Sfânta Treime, Tată, Fiu și Duh Sfânt, care este sursa vieții. Numai murind păcatului dobândim viață. Această posibilitate ne este dată prin Botez, dar nici după ce Botezul este săvârșit nu înseamnă că suntem învăluiți de un fel de scut protector, căci și după Botez omul se poate îndepărta din nou de Dumnezeu și poate cădea în pragul morții. În acest sens, Alexander Schmemann afirmă: "Botezul nu este un act magic care adaugă puteri supranaturale facultăților noastre naturale. El este începătura vieții veșnice însăși, care ne unește încă de aici cu lumea viitoare, ne face să participăm încă din vremea vieții noastre pământești la Împărăția lui Dumnezeu." Dar pentru ca aceste consecințe ale Botezului să fie mereu active, omul trebuie să conlucreze în relația de comuniune cu Dumnezeu, să se străduiască să dobândească Duhul Sfânt, să-L iubească pe Hristos și să creadă în El, urcând mereu spre o viață cât mai deplină în Dumnezeu până la mântuire. Acest urcuș este realizat cu ajutorul Domnului Hristos, care continuă să fie cu noi pe tot parcursul vieții. Părintele Stăniloae spune: "Viața cea nouă este un dar de sus ce ne vine prin Botez, însă este un dar care trebuie păstrat și dezvoltat prin sârguința noastră".
Prin Botez îl acceptăm în viața noastră pe Hristos, iar acceptarea Sa ca Împărat și Dumnezeu semnifică exact a decide să-L urmezi și să-ți dedici întreaga viață slujirii Lui și a trăi după poruncile Lui. Și a fi botezat, dar a nu-ți dedica viața lui Hristos și a nu trăi după poruncile Sale înseamnă exact o înstrăinare față de Botez și o neacceptare a lui, lucru tot mai prezent în zilele noastre. Nu este de mirare ca teologii secolului al XX-lea, ca de exemplu Alexander Schmemann, afirmă că Botezul este absent din viețile multora, pentru că nu
și-l asumă. Totuși rezolvarea rezidă tot prin revenirea la Hristos și acceptarea Tainelor Bisericii. Slăbirea legăturii cu Hristos de după Botez se vindecă prin Sfânta Taină a Spovedaniei, căci oricât de mult am decădea din starea noastră de viețuire cu Hristos, nu putem fi botezați de două ori: Botezul este irepetabil.
Numele primit la Botez ne definește ca persoană
La Botez ni se dă un nume, ceea ce înseamnă că persoana botezată este scoasă din masa indistinctă umană, din anonimatul general, ca o persoană cu răspunderi proprii. Omul își primește la Botez numele său care îl face conștient de responsabilitatea pe care o are. Acest nume îi dă forma personală profundă care este chipul lui Hristos în el, iar tocmai prin această calitate de persoană sau de chip al lui Dumnezeu, el răspunde lui Dumnezeu, se dezvoltă și se menține în relația responsabilă cu El.
Sfântul Nicolae Cabasila afirmă: "Cât despre cuvintele naștere din nou și creare din nou, ele arată că cei care prin mijlocirea Botezului au fost născuți și aduși la o viață nouă au avut această viață nouă înainte, întocmai ca și marmura unei statui stricate pe care meșterul o cioplește din nou, ca să-i dea frumusețea de la început. Dar și în ce privește roada spălării prin Botez, ea dă omului o formă și o înfățișare nouă, și anume pune pe sufletul acestuia o pecete, un chip în care e străvezie moartea și Învierea lui Hristos... Aurul, argintul și arama, câtă vreme se înmoaie sub puterea focului, ne lasă să vedem materia simplă. De aceea i se și dă fiecăruia în general numele de aur, de argint sau de aramă. Dar de îndată ce aceste materii își primesc o formă sub bătăile ciocanului, nu mai sunt o materie simplă, ci au luat o formă - așa cum se așază haina pe trup -, din clipa aceea se ivește un nume nou, special: acum avem o statuie sau un inel, iar aceste nume nu mai arată și materia, ci numai chipul sau forma. Poate chiar din această cauză fericita zi a Botezului este socotită de creștini ca zi a numelui, deoarece tocmai în această zi suntem născuți din nou și pecetluiți pentru o viețuire nouă, iar sufletul nostru, care până atunci n-avea nici o formă și nici o rânduială, își ia forma și conținutul său. În ziua aceea noi suntem cunoscuți ai Lui... Căci în ziua aceea auzim pentru prima oară că ni se spune pe nume, ca și când în ziua aceea într-adevăr am fi fost cunoscuți pentru prima oară".
Botezul Sfântului Ioan Înaintemergătorul
Înainte ca Botezul creștin să fie instituit de către Mântuitorul, în Sfânta Scriptură este menționat și un alt fel de Botez, și anume Botezul Sfântului Ioan Înaintemergătorul. El ieșise la propovăduire înaintea lui Hristos tocmai pentru a pregăti calea Acestuia și a învăța pocăința ca mijloc de acces în Împărăția cerurilor: "Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor" (Matei 3, 2).
Ioan vorbește despre Botez ca despre un fel de repetiție pentru pregătirea venirii Lui. "În zilele arhiereilor Anna și Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Și a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind Botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui. Orice vale se va umple și orice munte și orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte și cele colțuroase, drumuri netede. Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu"" (Luca 3, 3-6; vezi și Matei 3, 1-6, Marcu 1, 1-5).
Botezul Sfântului Ioan era botezul pocăinței, numai Botezul Domnului Hristos este Botezul deplin, pentru că este realizat cu Duh Sfânt și cu foc, așa cum reiese din însăși cuvintele Botezătorului: "A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc..." (Luca 3, 16-17, vezi și Matei 3, 7-12, Marcu 1, 6-8).
Actul care consfințește pocăința, precedat de mărturisirea păcatelor (Matei 3, 6), este Botezul denumit "Botezul lui Ioan" (Fapte 19, 3), spre a-l deosebi de botezul iudaic, care era un simplu rit, cât și de cel al lui Hristos, care este singurul Botez ce conferă iertarea păcatelor. Botezul Sfântului Ioan Botezătorul, numit și Botezul pocăinței, nu dă iertarea păcatelor; ea va putea fi obținută numai după moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu, dar presupune căința pentru păcatele săvârșite și, ca atare, pregătește sufletul pentru primirea iertării. El este semnul sensibil al convertirii și al pocăinței și are de aceea un caracter presacramental.
Însuși Mântuitorul Hristos a mers la Ioan pentru a fi botezat: "În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci
L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit"" (Matei 3, 13-17).
Prin acest gest al Său de a accepta Botezul în Iordan, Mântuitorul ne arată că îl prețuia pe Ioan. După acest moment al Botezului în Iordan de la Ioan, Mântuitorul își începe activitatea publică de propovăduire. (Articol publicat în "Ziarul Lumina" din data de 9 ianuarie 2011)

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1409, Ultimul acces: 2024-02-21 22:44:30