Taina Botezului si transfigurarea materiei - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Taina Botezului și transfigurarea materiei

[2011-01-09]
De mii de ani, materia lumii stă în mâinile meșterilor și agricultorilor, în mâinile constructorilor și ale inginerilor. Secole la rând, generații după generații au scos din adâncul pământului rezervele potrivite să pună în operă gândurile și intențiile lor creatoare, să imortalizeze proiectele lor, opere de artă, sculpturi, construcții...
Și în toate aceste lucrări se întâmplă același lucru: spiritul omului mișcă prin trupul său materia lumii sensibile și o modelează în forme spectaculoase, forme cu totul noi în peisajul natural, adevărate 'autografe' ale unui spirit liber și creator.
Travaliul activităților creatoare, al construcțiilor sau inovațiilor, se petrece la fel. Olarul dă formă unui amestec de apă și pământ ales, plămădindu-l în mâinile sale, până ce amestecul dobândește calități potrivite pentru a primi o formă distinctă. Meșterul face ca pământul, apa și focul, materia lumii noastre, să împlinească o nevoie, să-i fie de ajutor, să sprijine traiul lui și al semenilor. Pământul ales, amestecat cu apă, frământat și modelat de mâinile pricepute ale olarului și trecut prin foc, ajunge urcior. Prin spiritul său și prin lucrarea mâinilor lui, olarul imprimă în materia lumii un rost, însărcinând pământul ars să păstreze în el apă de băut.
Potențialul nesfârșit al materiei și creațiile inginerești
De secole, materia primește noi și noi forme în mâinile inginerilor, arhitecților, mecanicilor, constructorilor. Fiecare din aceste meserii se desfășoară pe granița unde se întâlnesc spiritul omului și materia lumii, pe locul unde iese la iveală, într-un mod evident, faptul că omul este suflet și trup și este capabil să miște lumea, prin trupul său, potrivit năzuințelor sale sufletești. Structuri tot mai rafinate, texturi tot mai rezistente sau mai elastice, mai transparente sau mai ușoare, capabile să îndeplinească funcții din ce în ce mai specializate; ingineriile omenești au diversificat enorm formele în care e pusă materia lumii sensibile: materiale cu memorie, nuclee grele fabricate prin fuziune nucleară, construcții de rețele atomice, adevărate opere de microarhitectură... Este de-ajuns să pomenim aici nanotuburile, aceste molecule de carbon de 50.000 de ori mai subțiri decât firul de păr (!) capabile să atingă în lungime dimensiuni de 130 de milioane de ori mai mari decât grosimea (până la 18 centimetri în lungime). Dar și materialul nanoporos produs anul trecut la Universitatea Michigan (UMCM 2) este uimitor, pentru că are o structură moleculară bogat înfășurată, încât, însumate, 'suprafețele' conținute într-un gram de material acoperă 5.000 de metri pătrați!1
Locurile unde astăzi muncim, orașele unde ne desfășurăm viața, întregul spațiu comunitar sau casnic au devenit un univers de dispozitive tehnice, de opere inginerești, construite toate din această materie a lumii, din pământul care se află sub tălpile noastre.
Materia lumii create susține proiectele tehnice ale omului
O privire atentă asupra pământului scoate la iveală un fapt semnificativ, ce explică întrucâtva cum sunt posibile toate acestea. Geologii au constatat că Pământul e planeta cea mai diversificată în rezervele metalifere și cu cea mai mare diversitate de formațiuni geologice din întregul sistem solar2. Rezervele metalifere din solul terestru sunt cu atât mai prețioase, dacă se ține seama de faptul că în Calea Lactee ele sunt foarte puțin prezente. Pe măsură ce elementele chimice devin tot mai grele, prezența lor în univers este tot mai rară. De exemplu, atomii de hidrogen sunt de un milion de ori mai numeroși decât cei de magneziu și de un miliard de ori mai numeroși decât cei de aur. Pământul este un rai geologic, pentru că are, în cantități mari, elemente care în cosmos sunt extrem de rare. În scoarța terestră se găsesc din abundență metale pe care în univers le găsim într-o proporție de 0,08%!
Lucrurile se petrec în așa fel, încât pare că solul terestru e pregătit pentru cel ce îl locuiește, gata să fie însărcinat cu rolul ce urmează să-l primească prin lucrarea neobosită a omului, în noi și noi proiecte inginerești. Și, așa cum se poate vedea, potențialul materiei, folosit de generații întregi de ingineri, nu pare să se fi istovit.
Materia întreține viața milioanelor de specii
Pe de altă parte, este ușor de observat că materia lumii are un potențial chiar mai mare decât cele arătate până acum prin construcțiile inginerești. Materia pământului ține și întreține viața biologică a organismelor. Universul vieții terestre este, neîndoielnic, mai complex decât tot ceea ce a fost capabil să construiască omul până acum. Este de-ajuns să pomenim aici ceea ce unii biologi repetă adesea: o singură celulă din corpul uman este mai complexă decât o metropolă, prin mulțimea proceselor biofizice și chimice care se petrec în faptul vieții. Cu atât mai mult, viața terestră este copleșitoare, ținând seama de varietatea impresionantă a organismelor vii. Milioane de specii de plante și animale, o diversitate impresionantă de forme și culori, de comportamente și funcții. Exemplele sunt mai mult decât grăitoare! Numai într-o suprafață de 100 de kilometri pătrați dintr-o pădure tropicală, situată într-o zonă umedă din Costa Rica, trăiesc peste 700 de specii de plante, mai bine de 400 de specii de vertebrate, 3.140 de specii de fluturi și peste 13.000 de specii de insecte. În mai puțin de un kilometru pătrat din suprafața unei păduri din Peru se află 239 de specii de păsări care trăiesc acolo și 74 de specii de păsări care tranzitează arealul. Într-o suprafață de 0,1 ha dintr-o pădure din Ecuador sunt adăpostite peste 365 de specii de plante, iar 98 de specii de copaci se află într-o suprafață de mai puțin de două hectare de pădure în Sarawak (Malaiezia). Au fost catalogate 90 de specii de copaci în mai puțin de 0,8 ha de pădure în Papua Noua Guinee și 742 de specii de plante lemnoase în mai puțin de 3 ha de pădure în Sarawak. În pădurile amazoniene, un singur arbore adăpostește peste 2.000 de specii de insecte, păsări, fungi și microorganisme. Într-o suprafață de 100 de kilometri pătrați de pădure din Costa Rica sunt peste 13.000 de specii de insecte și peste 3.000 de specii de fluturi3. Mai mult decât atât, în toate aceste cazuri, nu avem de-a face cu o diversitate haotică, care se mișcă pe toate direcțiile, în toate sensurile, ci cu ecosisteme echilibrate, în care speciile sunt perfect adaptate la condițiile coabitării unora cu celelalte, în ciuda acestei densități impresionante. Și, chiar mai mult, toate acestea, plante și insecte, păsări și animale, trăiesc într-un fel de solidaritate, participând unele la viața altora, prin mișcarea și viața lor.
Așadar, Pământul nu este doar un rai geologic. Este și raiul vietăților mici și mari, îmbrățișate într-o horă a vieții, pentru că prin materia lumii se asigură subzistența viețuitoarelor.
Trupul omenesc - materie imprimată de viața sufletului
Însă cu aceste mențiuni încă nu s-a spus esențialul privind taina extraordinară la care participă materia. Aceasta pentru că făptura cea mai complexă dintre toate viețuitoarele în care lumea spirituală și cea sensibilă se întâlnesc este omul. În trupul omului, materia lumii a atins nivelul de organizare cel mai înalt, capabil să susțină nu doar o viață biologică, ci o viață superioară, viața sufletească. Aceasta pentru că, în trupul omenesc, spiritul poate lucra mai intens decât o face omul cu mâinile lui în materia din afară. Dacă spiritul uman poate transforma prin trup materia lumii cu lucrarea mâinilor, cu atât mai mult, scrie părintele Dumitru Stăniloae, omul poate transfigura prin spiritul său materia trupului cu care este unit de la început, organizând materia în trupul lui, ca 'mediu de lucrare a spiritului'4. În om, scrie mai departe părintele Stăniloae, 'toate părțile și funcțiile lui sunt taine… Taină e ochiul material care vede, taină e cuvântul rostit de om, ca îmbinare de sunet și de sens, ca umplere a sunetului de sens. Taină e fața omului, ca materie luminată de gândire și de simțire'5.
Felul în care lucrează sufletul se resimte și se imprimă în trup, mișcându-l pe acesta din urmă către o stare înrudită cu cea a sufletului. 'Orice gest al trupului are repercusiuni asupra vieții sufletești și orice gând sau simțire din suflet se repercutează în trup. Simțirile mai subțiate, mai curate și mai nuanțate ale sufletului se manifestă în trup. Simțirile curate ale trupului se imprimă în suflet', iar 'simțirile trupului au devenit curate prin voința sufletului'6.
Materia - mediu al comunicării spirituale între oameni
Dar taina materiei se vede și în aceea că, în viața lui prin lume, omul poate lucra mai mult decât asupra materiei din afară, și mai mult decât lucrarea spirituală îndreptată spre propriul trup. Prin sufletul nedespărțit de trupul său, omul poate lucra și în viața semenilor săi, în starea de comuniune cu ei. Oamenii pot primi unii de la alții, prin îmbrățișare, căldura liniștitoare a iubirii lor sufletești, tocmai pentru că în îmbrățișarea lor curată materia însuflețită a trupurilor lor comunică și mai mult starea lor sufletească, când ei trăiesc intens, unii pentru alții, starea de jertfă. Aceasta pentru că 'trupul omenesc e constituit din simțuri în care spiritul și trupul sunt nedespărțite', încât 'puterea ce se scurge prin trupul celui ce acționează asupra altuia'7, trecând de la cel ce ajută la cel ce este ajutat, prin materia însuflețită a trupurilor lor, ajunge până în sufletul celui din urmă. Așadar, materia este mai mult decât materialul producțiilor artistice sau inginerești, și mai mult decât suportul vieții biologice; ea este mediul de comunicare al iubirii și întrajutorării între oameni, materie destinată să fie tot mai transparentă pentru viața sufletului care se comunică prin ea către ceilalți.
Materia lumii - mediul de lucrare a Duhului Sfânt
Însă dacă întrebuințările pe care le primește materia lumii
s-ar opri aici, esențialul sau miezul cel mai adânc al tainei încă ar rămâne nespus și multe dintre cele pomenite până acum nu ar avea încă un sens pe măsura frumuseții lor. Existența aceasta a materiei, așa cum este ea, pregătită să primească formele pe care spiritul liber și creator al omului voiește să i le imprime, la fel ca și realizările omenești pe baza materiei lumii, ar rămâne fără rost. La fel, mișcarea și îmbrățișarea vietăților, în strădania lor de a supraviețui prin solidaritate, ar pierde strălucirea lor dacă toată armonia vieții nu ar fi decât o zvâcnire oarbă a unei materii moarte, fără nici o raționalitate, ajunsă din întâmplare la viață. La fel, nici iubirea și întrajutorarea oamenilor, care pot să-și transmită unii altora stările lor sufletești, trăind împreună o iubire spirituală care depășește limitările planului sensibil, care este mai tare decât suferința și moartea, nu și-ar găsi o finalitate, un rost, câtă vreme viața și bucuria iubirii lor ar sfârși în neființă, răpuse de legile unei materii perisabile.
Aici se întrevede că taina materiei este chiar mai profundă decât cele ce s-au spus până acum și survine din altceva care face posibilă participarea materiei la creațiile omenești, la viața viețuitoarelor și la iubirea dintre oameni, din ceva care le umple pe toate acestea cu sens. Toate decurg din faptul că Dumnezeu poate lucra asupra creaturii, că 'El se poate uni cu creatura Sa', acesta fiind și 'înțelesul cel mai general al Tainei'8. Prin actul Creației, Dumnezeu a pus în materia lumii potențialități nesfârșite, pentru că a făcut-o pentru om - ființă după chipul Său și în vederea asemănării cu El. Omul este o ființă liberă și creatoare, care adaugă lumii propriile sale opere, pentru că el este spirit ce depășește întreaga natură sensibilă.
Pe de altă parte, deasupra apelor primordiale S-a purtat Duhul lui Dumnezeu (Facerea, 1, 2), și ele s-au făcut 'sân al oricărei forme vii' din lume, pentru ca viețuitoarele să poarte și să reflecteze, în mișcarea lor de solidaritate și armonia viețuirii lor, chipul Sfintei Treimi Care le-a creat și să indice indispensabila legătură dintre viață și Creator.
Taina Botezului - transfigurarea materiei și a puterilor omenești
În fine, și mai ales omul, făcut după chipul lui Dumnezeu, are o menire specială în Creație. Trup și suflet fiind, el este chemat să adune în sine întreaga Creație și, unindu-se cu Dumnezeu, să o unească și pe ea cu El. Făcând pe om după chipul Lui, Care este Logosul (II Corinteni, 4,4), Dumnezeu l-a rânduit pe om să fie 'cel mai adecvat mediu al exercitării puterii unificatoare a Logosului asupra creației'9.
Dar omul și natura, afectate de căderea lui Adam, nu pot fi mediu de lucrare a Duhului Sfânt în vederea transfigurării materiei și a unirii celor create cu Dumnezeu. De aceea, prin Întrupare, prin faptul că Hristos Logosul se face om, se restaurează puterile omenești de transfigurare a materiei creației, a trupului și de unificare a întregii Creații cu Dumnezeu. Aceasta se vede în Botezul lui Hristos în apele Iordanului, unde El unește Duhul cu apa, ce închipuie de acum apa Botezului nostru, apa ce devine 'sân al vieții spirituale'10.
Abia prin Taina Botezului se naște omul nou, 'deschis comunicării cu Sfânta Treime', capabil să orienteze imboldurile sale creatoare către expresiile lor cele mai înalte, în stare să întrevadă în mișcarea complexă a lumii vii o lecție de solidaritate, capabil să transfigureze puterile sale sufletești de a lucra în lume, în propria viață și în viața semenilor, prin ajutorul lui Dumnezeu.
În acest fel, omul ajunge să imprime în materia lumii scopuri înalte, care să ajute viața semenilor, și să preschimbe efortul creator într-un act liturgic, menit să slăvească pe Dumnezeu și să sporească tot mai mult comuniunea de iubire cu semenii și cu El, tocmai pentru că, prin Botez, el este chemat să se îmbrace cu Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața11.
' Abia prin Taina Botezului se naște omul nou, 'deschis comunicării cu Sfânta Treime', capabil să orienteze imboldurile sale creatoare către expresiile lor cele mai înalte, în stare să întrevadă în mișcarea complexă a lumii vii o lecție de solidaritate, capabil să transfigureze puterile sale sufletești de a lucra în lume, în propria viață și în viața semenilor, prin ajutorul lui Dumnezeu.'
' Omul este o ființă liberă și creatoare, care adăugă lumii propriile sale opere, pentru că el este spirit ce depășește întreaga natură sensibilă.'
Note:
1 Koh et al., 'A Porous Coordination Copolymer with over 5.000 m2/g BET Surface Area', în Journal of the American Chemical Society, 2009; sau 'New Nanoporous Material Has Highest Surface Area Yet', în ScienceDaily (Mar. 14, 2009) (online) la http://www.sciencedaily.com/releases/2009/03/090309105056.htm.
2 Cecil Folescu, Ce este Universul, p. 246.
3 Cf. The Gale Enciclopedya of Science, K. Lee Lerner & Brenda Wilmoth Lerner editors, ediția a III-a, vol. 1, Thomson Gale, 2004, pp. 505-507.
4 Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. III, pp. 8-9.
5 Ibidem, p. 8.
6 Ibidem, p. 13.
7 Ibidem, p. 7.
8 Ibidem, p. 8.
9 Ibidem, p. 10.
10 Ibidem, p. 27.
11 Christos Yannaras, Libertatea moralei, p. 89.
(Articol publicat în 'Ziarul Lumina' din data de 9 ianuarie 2011)

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1431, Ultimul acces: 2024-02-22 01:06:50