Ioana d`Arc a adus lumina Evangheliei in istorie - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Ioana d`Arc a adus lumina Evangheliei în istorie

[2011-01-27]
Ea a depus un vot de feciorie, "cu o nouă angajare în viața sacramentală și în rugăciune: participarea zilnică la Liturghie, Spovadă și Împărtășanie frecvente, lungi momente de rugăciune tăcută în fața Răstignitului sau a imaginii Sfintei Fecioare Maria. Compasiunea și angajarea tinerei franceze de la țară în fața suferinței poporului său devin mai intense prin raportul ei mistic cu Dumnezeu. Unul dintre aspectele cele mai originale ale sfințeniei acestei tinere este tocmai această legătură între experiența mistică și misiunea politică". Acțiunea Ioanei a început în anul 1429 când, "depășind toate obstacolele, îl întâlnește pe Delfin de Franța, viitorul rege Carol al VII-lea, care la Poitiers o supune unui examen din partea câtorva teologi de la Universitate. Judecata lor este pozitivă: în ea nu văd nimic rău, numai o creștină bună".
"La 22 martie 1429, Ioana dictează o scrisoare importantă adresată regelui Angliei și oamenilor lui care asediază orașul Orleans. Propunerea ei este una de adevărată pace în dreptate între cele două popoare creștine, în lumina numelor lui Isus și al Mariei, dar este respinsă, și Ioana trebuie să se angajeze în lupta pentru eliberarea orașului, care are loc la 8 mai. Celălalt moment culminant al acțiunii ei politice este încoronarea regelui Carol al VII-lea la Reims, la 17 iulie 1429. Timp de un an întreg, Ioana trăiește alături de soldați, îndeplinind în mijlocul lor o adevărată misiune de evanghelizare... Pătimirea Ioanei începe la 23 mai 1430, când cade prizonieră în mâinile dușmanilor săi. La 23 decembrie este condamnată în orașul Rouen. Acolo se desfășoară lungul și dramaticul Proces de condamnare, care începe în februarie 1431 și se termină la 30 mai cu arderea pe rug".
Procesul a fost condus "de un numeros grup de teologi de la celebra Universitate din Paris, care participă la proces ca asesori. Sunt ecleziastici francezi, care făcând alegerea politică opusă alegerii Ioanei, au apriori o judecată negativă cu privire la persoana ei și la misiunea ei. Acest proces este o pagină tulburătoare din istoria sfințeniei și este și o pagină luminoasă cu privire la misterul Bisericii, care, conform cuvintelor Conciliului Vatican II, este 'deopotrivă sfântă și având mereu nevoie de purificare'... Spre deosebire de teologii sfinți care au luminat Universitatea din Paris, ca Sf. Bonaventura, Sf. Toma de Aquino și Fer. Duns Scotus... acești judecători sunt teologi cărora le lipsește caritatea și umilința de a vedea în această tânără acțiunea lui Dumnezeu. Vin în minte cuvintele lui Isus conform cărora misterele lui Dumnezeu sunt revelate celor cu inimă de copii, în timp ce rămân ascunse celor înțelepți și pricepuți care nu au umilință. Astfel, judecătorii Ioanei sunt în mod radical incapabili să o înțeleagă, să vadă frumusețea sufletului ei: nu știau că ei condamnă o sfântă".
Ioana a murit pe rug în 30 mai 1431, ținând în mână un crucifix și invocând numele lui Isus. "Circa 25 de ani mai târziu, Procesul de Nulitate, deschis sub autoritatea Papei Calixt al III-lea, se încheie cu o sentință solemnă care declară nulă condamnarea. Acest proces lung, care a adunat depozițiile martorilor și judecățile multor teologi, toate favorabile Ioanei, scoate în evidență nevinovăția ei și fidelitatea ei perfectă față de Biserică. Ioan d'Arc va fi apoi canonizată de Papa Benedict al XV-lea, în anul 1920". "Numele lui Isus, invocat de sfânta noastră până în ultimele clipe ale vieții sale pământești, era ca respirația continuă a sufletului ei, ca bătaia inimii ei, centrul întregii sale vieți", a explicat Sfântul Părinte. "Această sfântă a înțeles că iubirea cuprinde toată realitatea lui Dumnezeu și a omului, a cerului și a pământului, a Bisericii și a lumii... Eliberarea poporului său este o operă de dreptate umană, pe care Ioana o îndeplinește în caritate, din iubire față de Isus. Exemplul ei este un frumos exemplu de sfințenie pentru laicii angajați în viața politică, mai ales în situațiile mai dificile".

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 906, Ultimul acces: 2024-07-12 11:28:12