Preot de tara, bun de Dosarele X - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2023 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Preot de țară, bun de Dosarele X

[2011-02-01]
Monika Krajnik
Preotul Budean a putut fi fotografiat doar de la mare distanță, cu teleobiectiv puternic, fără ca el să bănuiască Credincioși din toată țara vin, de ani buni, într-un sătuc de lângă Gherla în speranța că preotul Petru Budean le va rezolva miraculos problemele. Slujitorul bisericii le „deschide Cartea“, o practică interzisă de Biserică. Pe reporterii „Adevărul“ i-a blestemat și i-a amenințat „cu slujbe“.
Ora patru și jumătate dimineața. Un ger de crapă pietrele, întuneric apăsător și o uliță slab luminată, pe care-și îndreaptă pașii câțiva oameni spre biserica impunătoare și luminată din Bonț. Apar și mașini - cu numere de înmatriculare de București, Neamț, Alba, Bistrița-Năsăud. Cu toții merg, la acea oră aparent imposibilă, să-și găsească rezolvări miraculoase la Petru Budean (61 de ani), preotul ortodox din localitatea Bonț.
„Colo, în dos, lângă morminte"
Preotul se află de la patru dimineața în biserică. „Da, da. Acolo primește. Nu e deschisă din față, maică, mergeți pe cărarea din dreapta până dați de o lumânare cu flacără mare, de mulți oameni și de o ușiță laterală. Colo, în dos, lângă morminte", primim primele indicații de la o bătrânică care a venit la preot tocmai dintr-un sat din județul Bistrița-Năsăud. „Am mai fost la dânsul și anul trecut. M-a ajutat, că mare necaz am mai avut. Acum am tocmit un băiat din sat de la noi să mă aducă cu mașina, vreau ca popa să-mi deschidă din nou Cartea, să văd ce mi-a da Domnul anul ăsta", mărturisește femeia.
Ocolim intrarea principală și ajungem, pe o cărare îngustă, bine curățată de zăpadă și gheață, în dreptul ușii laterale prin care se intră în lăcașul sfânt. La coadă stau, la acea oră, câteva bătrâne care povestesc în șoaptă și doi bărbați cărora le este, pare-se, și un soi de jenă pentru că se află acolo, dar și teamă de ce le va dezvălui preotul. Mai la o parte așteaptă și o femeie de 30 - 35 de ani, bine îmbrăcată, care nu se amestecă printre ceilalți. La nici trei metri distanță de cei adunați în dreptul ușii, pe albul zăpezii se conturează, sinistru, câteva morminte pierdute în întuneric.
„Unde pleci? Chemi răul?"
De la distanță, fără ca preotul să știe, fotograful „Adevărul“ îl prinde în cadru pe părintele Petru Budean (stânga) Fotografii: Thomas Câmpean
„Mai de mult ne scriam numele pe o listă. Ca la medic. Acum e altfel. Uitați colo, pe pervaz, lângă lumânare, găsiți bilețele, un pix și ceva carte bisericească. Pe bilețel să vă iscăliți numele, cu acela trebuie să intrați la părinte", continuă sfaturile date de cei care au mai fost la preotul din Bonț. Îmi scriu și eu numele pe un bilețel. Gerul mușcă din fețele noastre, aerul devine aproape irespirabil - sunt minus12 grade Celsius.
Sunt a treia persoană care urmează să intre. O pornesc, ușor, spre mașină, cu gândul de a mă încălzi nițel. „Unde pleci? Chemi răul? Te lași ispitită de Cela Necurat? Stai aici și rabdă, că Dumnezeu bunul te-a adus aici cu un scop", mă oprește vehement din drum o altă femeie, venită din Cluj.
Soțul ei intră în vorbă cu mine și relatează încercările prin care a trecut familia sa și felul în care preotul din Bonț l-a ajutat. „Aveam aur mult în casă. Al meu, al soției, al fetelor. Mai avea cineva cheie de la apartament, dar era om de-al casei, de încredere", își începe povestea clujeanul trecut de 60 de ani. „Am mers zilele trecute acasă și mi-am dat seama că de la intrare fusese forțată. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific aurul. Dispăruse", povestește omul. „Am venit la popa din Bonț cu soția în ziua în care am cumpărat o nouă. O cunoștință de-a noastră a montat-o. Popa nu știa nimic despre aur, despre nouă, despre nimic. A deschis Cartea și ne-a spus că cel care a fost în ziua respectivă la noi în casă va veni și a doua zi și că omul acela a furat aur de la noi. Așa s-a și întâmplat. A doua zi, hoțul a venit din nou la noi, să verifice dacă a montat bine . I-am spus ce am aflat de la preot. Întâi, a negat, dar pe urmă și-a recunoscut fapta", mai spune clujeanul.
„Acum am venit pentru altceva. Am zis să mai rezolvăm câte ceva. Plătim vreo 50 - 100 de lei pe ședință, dar se merită. În Cornești mai e un popă care deschide Cartea, se pricepe și el, da-i mai scump, cere euro", adaugă bărbatul.
Țigările îl mânie pe părinte
„Nu mi se pare scump cât cere preotul ăsta. Numai celor cu probleme grave le cere bani mai mulți, chiar și 300 -400 de lei. Vine un om care are un necaz, dar care nu poate posti. Atunci, părintele ia banii și-i dă la oamenii din sat care postesc în locul celui bolnav", se amestecă în vorbă Zamfira Tarța, care a venit la Bonț, pentru a treia oară în ultimii doi ani, din Alba Iulia .
La poarta bisericii se adună, între timp, din ce în ce mai multe mașini. O întrevedere cu părintele durează, de regulă, între 10 și 15 minute. Urmez eu. „Să vă lăsați țigările afară, să nu-l mâniați pe părinte. El știe tot, vede tot. Are harul ăsta. Data trecută când am fost la el a intrat o cucoană, abia se ținea pe picioare. A scos-o părintele imediat, a țipat îngrozitor la săraca. A alungat-o pentru că a știut că biata femeie făcuse avort chiar înainte cu o zi", povestește Maria Lupșe, din Cluj.
"Să vă lăsați țigările afară, să nu-l mâniați pe părinte. El știe tot, vede tot. Are harul ăsta."
Maria Lupșe credincioasă
„Cine s-a legat de mine a ajuns rău"
se deschide. Intru cu biletul pe care mi-am scris prenumele în mână. Am asociat întotdeauna biserica cu lumina. Mă izbește, de data asta, un întuneric dens, aproape sinistru. Preotul șade pe o băncuță, fața lui e luminată slab de singura lumânare care arde în întuneric. Preotul mă scrutează cu niște ochi stranii și ia în mâini o carte mare. Îi spun: „Nu!". Replica lui mă surprinde: „Ce? Te temi să afli ce te așteaptă?". Îi răspund că nu mă tem, dar că nu pentru a-mi afla viitorul am bătut atâta drum. Următoarea lui întrebare mă ia pe nepregătite: „Ai reportofonul pornit?". Aleg, pe loc, să-i spun sincer de ce am venit. „Nu am reportofon, părinte, dar scriu la un ziar și vreau să stau de vorbă cu dumneavoastră". Preotul se schimbă la față, începe să țipe. Fiecare cuvânt capătă un ecou înfiorător în liniștea de mormânt din biserică. „Ce vreți de la mine? Lăsați-mă-n pace! Nu mă tem de nimeni și nimic, în afară de Dumnezeu! Am trecut prin multe, am fost persecutat de Securitate. Securistul care mi-a smuls barba a intrat cu mașina în primul stâlp de pe șosea. Toți care s-au legat de mine au ajuns rău. A mai scris cineva despre mine, acum trage să moară. Asta vreți și voi? Lăsați-mă-n pace, până nu vă blestem!", urlă preotul.
„Să muriți!"
Nu mă dau dusă, nu mă sperii. Realizez că mă găsesc în Casa Domnului. În tot acest timp, preotul își notează cuvinte ilizibile în caietul pe care-l are în față. Mă așez pe scaun. „Lasă-mă-n pace, nu mă ispiti, n-auzi? Să dea Dumnezeu să nu ajungeți întregi înapoi, la Cluj, să vă învățați minte. Să muriți cu toții! Să se răstoarne mașina cu voi!", blestemă preotul ortodox, în biserică. „De ce vorbiți așa, părinte?", îndrăznesc să-l întreb. „De ce? Mai întrebi de ce?", urlă el. „Și tu, și băiatul cu care ai venit (fotograful - n.r.) să muriți, voi ține slujbe pentru asta! Îmi mănânci din timpul prețios. Stau și îngheț aici, cu tine, în loc să merg să mă încălzesc", continuă să răcnească preotul. „Ia, stai așa, că-l sun acum pe șeful Poliției, să vă oprească mașina și să vă găsească ceva, doar mi-e prieten. Am verișor și în minister, vă arăt eu vouă!", amenință el, cu telefonul mobil în mână. „«Adevărul»? Care adevăr? Sun eu la București și vă aranjez. Crezi că n-am relații?", mă chestionează omul cu sutană. Continuu să rămân pe scaun.
Absurdul situației capătă, încet, o notă ilară. Preotul devine și mai agitat. Începe să-mi vorbească despre câteva lucruri absolut personale, despre care, totuși, nu are de unde să știe. Doar mă întâlnește pentru prima oară în viață. Ca și cum ar „vedea" parte din trecutul meu. Mă întreb, în gând, cât ține acest lucru de harul de a vedea în sufletul omului și cât de arta de a fi un bun psiholog, un bun cunoscător de oameni. Nu mă sperie, pe moment, nici cele adevărate spuse despre mine. Brusc, se înfurie din nou: „Să știi că te-am visat! Știam că vii. Erai aici, în biserică, cu mine. Și era și Satana. Uite acolo, în colț", arată spre un perete întunecat. Ia poziția lui Iisus pe cruce, își pleacă capul într-o parte, își dă ochii peste cap și scoate limba. Nu înainte de a preciza c㠄uite, așa arăta Satana și râdea în hohote!". Îl mai întreb o dată dacă, după ce termină cu amărâții care așteaptă răbdători afară, acceptă să stea „normal" de vorbă cu mine. Mă izbesc de un refuz categoric, întretăiat de o altă avalanșă de blesteme. Dau să plec și-i spun „Doamne ajută, părinte". „Pe tine să nu te ajute! Am eu grijă să nu te ajute, uite acum aprind două lumânări!", vine răspunsul lui.
Mănăstirea Nicula se află la doar câțiva kilometri de Bonț, așa că decidem ca, până se termină pelerinajul la preotul făcător de minuni și deschizător de cărți, să mergem până acolo. Starețul mănăstirii, arhimandritul Andrei Coroian, reușește să șteargă din mințile noastre imaginile de coșmar din Bonț. „Știm ce practică părintele Budean. Dar noi nu avem dreptul să judecăm pe nimeni. Nu vă bateți capul cu el, mai bine nu vă mai întoarceți acolo. Dacă vreți totuși să scrieți, așteptați să vi se limpezească mai întâi mințile și sufletele", ne sfătuiește preotul Coroian.
Preotul care „n-a vrut să apară în poze"
Plecăm înapoi spre Bonț. Fotograful mai face câteva poze. Apare preotul. Îl fotografiază din mașină, cu toate că suntem conștienți că ne vede. Se uită la noi. Plecăm. Parcă, ușurați că am scăpat de acel loc. Oprim mașina câțiva metri mai jos, pentru a vedea pozele. „Așa ceva nu există!", îl aud pe colegul meu. Verificăm toate pozele. Cele făcute preotului au ieșit albe. Fără nicio pată, fără nicio umbră. Alb complet. Lumină și atât.
Avem nevoie să ne lămurească cineva ce s-a întâmplat. Urcăm din nou la Nicula. „Au mai fost astfel de cazuri. Cineva, tot din Cluj, a filmat o slujbă întreagă, într-o biserică, iar filmul a ieșit în întregime alb", explică starețul mănăstirii. Preotul de la Nicula dă și o explicație fenomenului: „Cu toții avem această putere în noi, doar că nu o activăm. Asta se face prin rugăciune multă și credință. Dacă preotul Budean v-a văzut, înseamnă că, pur și simplu, nu a vrut să apară în acele poze", este de părere starețul Coroian.
Satana cunoaște trecutul
„Așa lucrează Satana. Cel Necurat nu are capacitatea de a vedea în viitor, în schimb cunoaște trecutul fiecăruia dintre noi", mai explică starețul. Facem cale întoarsă, spre Cluj. Verificăm din nou pozele, de data asta descărcate în calculator. Înșiruire perfectă, nu lipsește niciuna. Doar cele 12 poziții, care trebuiau, în mod firesc, să-l surprindă pe preotul din Bonț sunt complet albe. Ora 16.30, aceeași zi. Ne întoarcem în Bonț. Imediat apare preotul, însoțit de un polițist. Nu ne vede. Fotograful își face treaba, iar de data asta pozele reușesc.
Fotografiile au fost analizate și de un expert în domeniu, Zeno Reinhardt, care se ocupă de zeci de ani cu fotografia. „Este vorba de un aparat foto profesional, Canon Mark 3. Din spusele fotografului, diafragma a fost fixată la 2,8. A făcut poze în trei rafale. Setat pe programul AV, un astfel de aparat își setează singur timpul optim de expunere, deci nu găsesc o explicație logică, nici tehnică pentru pozele albe. Mai ales că, cu câteva secunde înainte și cu câteva secunde după acele poze, imaginile fotografiate au ieșit fără cusur", a declarat Reinhardt. „Ciudat, foarte ciudat. Nu am mai avut de-a face cu un asemenea caz", a încheiat expertul.
Ce spune Biserica
„Din păcate, nu este un caz singular cel al preotului din Bonț. Sunt și alții care deschid, cum se spune, Cartea, deși această practică este împotriva canoanelor Bisericii Ortodoxe. Preotul din Bonț se află sub observație. Dar nimeni, până acum, nu a depus o plângere în baza căreia să putem lua măsuri. Arhiepiscopia Clujului monitorizează aceste cazuri, iar membrii comisiilor de disciplină iau măsuri", a declarat preotul Bogdan Ivanov, purtător de cuvânt al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Prea multă energie?
Adrian Pătruț este profesor la Facultatea de Chimie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca și, în același timp, președintele Societății Române de Parapsihologie. „Există anumite zone și anumite persoane care generează fenomene neobișnuite. Din punctul de vedere al unui parapsiholog, acele fotografii albe, goale, au explicație. Din relatări, este clar că acel preot deține o capacitate malefică foarte mare. Am mai avut de-a face și în alte cazuri cu fotografii care ieșeau fie neclare, fie albe complet", explică Pătruț. Potrivit acestuia, asemenea anomalii fotografice, complet supraimpresionate, sunt frecvente în prezența unor forțe negative. „Practic, aceste anomalii sunt determinate de o sursă energetică puternică, ce nu se vede cu ochiul liber", este de părere Adrian Pătruț.
„Preoții au întotdeauna o influență mare în comunitatea pe care o păstoresc. Cei care se pricep la oameni și au interacționat frecvent cu ei pot învăța unele lucruri. Probabil că și preotul acesta simte dacă cineva, de exemplu, este bolnav", arată psihologul Daniel David. Potrivit acestuia, se pot face anumite predicții pe baza unor experiențe sociale bogate și în funcție de vârsta celui care este analizat. „Posibil ca și acest preot să lucreze astfel. Să citească omul din fața lui și să-l mai nimerească cu unele lucruri care i se potrivesc", încheie psihologul.

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 783, Ultimul acces: 2023-12-03 13:43:18