Experimentul Terra (1), de Cornelius Greising - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Experimentul Terra (1), de Cornelius Greising

[2011-02-11]
(LEGĂMINTELE BIBLICE)
- Eseu biblic- (1)
Experimentul Terra. O expresie care, pe cât este de spectrală, pe atât este de reală. O operație de redresare radicală a lumii noastre, o lume care este și, în același timp, nu este. O lume bântuită de păcat și de moarte. Și ca această lume să existe cu adevărat – fără păcat și fără moarte – trebuie să treacă printr-un șir de prefaceri. Niște prefaceri gradioase, observabile tuturor, și pe care Biblia ni le prezintă cu lux de amănunte. Un șir de prefaceri, specifice Planului de Mântuire, pe care le putem numi: „Operația Terra” sau „Experimentul Terra”.
Noțiunea de „experiment” înseamnă desfășurarea „intenționat㔠sau „provocat㔠a unei anumite manifestări cu scopul de a indica fenomenele care o compun și legile care o guvernează. Pentru mulți cercetători biblici, a considera „Operația Terra”, un „experiment”, înseamnă o acțiune nedereaptă din partea Divinității. Înseamnă folosirea lumii umane, ca un fel de „cobai”, pentru punerea în aplicare, sub ochii Universului, a Planului de Mântuire.
Adevărul nu este însă acesta. „Experimentul Terra” nu pornește de la Dumnezeu. Biblia ne arată, că Planul de Mântuire este o acțiune generală. O acțiune care nu are un obiect special. Orice lume care îndeplinește condițiile pentru aplicarea acestui Plan, devine, de la sine, un exemplu de aplicare al acestuia, capătând calitatea de spectacol universal. Adică de „experiment”. Un Plan însă unic. O acțiune care, fiind atât de costisitoare, nu poate cunoaște decâ o singură manifestare în toată eternitatea. Omenirea, prin însăși angajarea sa în situația de a deveni spectacol universal, pentru aplicarea mântuirii, își alege singură această soarta unică de a fi „Experimentul Terra”.
Într-adevăr, lumea umană este, de la început, un fapt extrem de cunoscut lumii divine. Creatorii îi citesc, încă din start, printr-o previziune sacră, ciudata cotitură comportamentală produsă de angajarea ființei umane, pe dureroasa serpentină a libertății necontrolate. A dezordinii libere. Și cu toate că din punct de vedere pur uman, planeta noastră, în acest caz, n-ar mai fi avut niciun rost să rămână pe lista lumilor proiectate pentru creație, lucrurile nu se petrec totuși în felul acesta. Dreptatea divină nu poate permite interzicerea creării unei existențe libere, chiar dacă nu este dispusă să aleagă calea propusă de Divinitate. Dacă lucrurile n-ar respecta această idee, de alegere liberă, atunci unde ar mai fi libertatea promovată de Divinitatea ? Unde ar mai fi dreptatea divină universală care apăra tocmai libertatea. Un important fapt pentru care, Divinitatea Însăși nu-Și poate retrage deloc intenția de-a aduce la viață acest leagăn existențial.
Și totuși Creatorii omenirii „cad” pe loc pe gânduri. Ei știu bine că abaterea umană constă în călcarea Legământului inițial (consumarea din Pomul cunoștinței binelui și răului – Gen. 2, 16-17). Un fapt care impune inevitabila retragere din omenire a Pomului vieții – Gen. 3, 23). Altfel spus, apariția morții naturale. O moarte lentă și inevitabilă a omului după o durată de 120 de ani (Gen. 6, 3). Creatorii omenirii mai știu, de asemenea, că o astfel de lume, intrând în regimul ființelor libere decăuzte și muritoare, pot – conform dreptății divine – să beneficieze de Planul de Mântuire. Un Plan divin care necesită însă mii de ani de exercitare terestră, în prezența totală și necondiționată a omului. O contradicție de ne împăcat. Un om de o durată de un secol și ceva, de cele mai multe ori mai puțin decât atât, față în față cu un plan multimilenar.
Și singura cale pentru armonizararea dintre profilul uman efemer, în condițiile retragerii Pomului vieții, și profilul Planului divin îndelungat, constă în creea unei lumi care să existe fără asistența divin-fizică necesară, asistență divin-fizică simbolizată prin Pomul vieții. Adică prin crearea unei lumi care să aibă posibilitatea existenței prin ea insăși. O lume autonomă. Și în fară de cele două autonomii speciale ale tuturor ființelor conștiente - autonomia cunoașterii (rațiunea) și autonomia alegerii coportamentale (liberul arbitru) – lumii umane i se mai adaugă, în mod propriu, și alte autonomii de ordin fizic. Și anume:
- Autonomia depășirii morții prin reproducere naturală. O autonomie reproductivă reprezentată, la om, prin cele două sexe umane, procreatoare. Cu alte cuvinte, prin marele principiu creațional al vieții derivate, atât pentru existența umană, cât și pentru mântuire (mitul coastei primului Adam, mitul coastei Celui de-al doilea Adam).
- Autonomia energetică prin hrănirea naturală. O autonomie energetică a lumii care pornește de la sursa cosmică a luminii solare. O energie atât fizică, cât și spirituală, bazată pe compunerea, descompunerea și recompunerea luminii în cele 7 culori ale curcubeului (mitul creației, mitul descomponerii istorice și mitul recompunerii istorice)
- Autonomia echilibrului viu prin animalele de pradă. O autonomie de intidere limitată a speciilor, având ca sistem de lucru corectarea reproducerii abundente, prin scoaterea din existență a animalelor mici, de către animalele mari. O menținere a balanței vii terestre într-un echilibru cât mai constant (crearea „fiarelor câmpului”).
(Mitul biblic nu este o nerealitate, o înșelare, ci o prezentare a minunilor cosmico-terestre sub forma unor ilustrați grandioase).
Și astfel, biata noastră existență terestră arată, pe de o parte, ca o lume creată de o „mân㔠din afară, iar pe de altă parte, ca o lume apărută pe „cont” propriu. O natură care îmbracă două aspecte contradictorii: atât splendidă și strălucită, cât și slută și mizeră. O natură în care există, atât suprema rațiune (apariția vieții, structuri laborioase, diviziunea celulară etc), cât și suprema absurditate (moartea, animalele de pradă, dejecțiile etc). Adică lumea deșertăciunii deșertăciunilor (Ecl. 1, 2)
O astfel de lume prăbușită într-o dezordine materială și spirituală, de nedescris, nu este posibil să perpetueze la nesfârșit. Văzând marele dezastru al istoriei acestei lumi, prin ilustrarea septadică a celor 7 Peceții, profetul plânge, plânge fiindcă nu are cine să lanseze lumea nostră degradată, fără oferirea posibilităților reale de schimbare radicală, prin mărețul proces complex al Planului de Mântuire. Lipsa inițială, pentru profet, a unui substituitor a morții umane, îi stoarce acestuia lacrimi (Apoc. 5, 1-14). Apariția Leului din Iuda, apariția un Miel cu 7 Coarne și 7 Ochi șterge de lacrimi pleoapele scriitorului ultimei cărți a Apocalipsei Este vorba despre întregul sistem necesar de recuperare totală. O asemenea schimbare continuă a lumii umane, generație după generație, prin antrenarea Divinității în Marele Plan divin, de lucru, înseamnă o priveliște necontenită pentru întregul Univers. O priveliște uimitoare și plină de însemnătate pe care omul însuși o stârnește prin curba sa febrilă existențială. O curbă grafică înaltă și amețitoare înscrisă minuțios pe fișa zilnică a Universului nesfârșit, împreună cu tot arsenalul de terapie abundentă și binefăcătoare pe care complicata boala umană îl necesită. Marele și cutremurătorul experiment de pe Terra. Unicul, dramaticul și fascinantul experiment terestru, provocat de către omul însuși, pe planeta cu miros de arheologie. Un experiment impus de însăși marea metamorfozare salvatoare a lumii noastre pustiite de viscolul sinelui necontrolat.
În studiul acestui tulburător „Experiment Terra” vom enunța, articol cu aticol, sistemul biblic al mântuirii umane. Un sistem care este fondat pe „legămintele biblice”. O serie de „legăminte biblice” care reprezintă punțile de trecere de pe pragul acestei lumi, pe pragul lumii viitoare. Fiecare dintre ele reprezintă un imens program divin care face parte din indisolubilă din „Experimentul Terra”. O prefacere radicală, care, privită la scară universală, reprezintă o anumită desfășurare fenomenologică. O derulare de manifestări care indică întregul șir de procese necesare unei asemenea redresari. O Planetă într-o fatală derivă care-și caută cu o necurmată stăruință și interes, originala orbită. O realitate eruptă dintr-o odine, care taversează într-un mod năucitor dezordinea, ca o veritabilă secantă existențială, și care trebuie să-și recapete stăruitor – atât prin sine însuși, cât și prin un aport din afara sa – într-o însetare inimaginabilă, necunoscuta ordine pierdută. Niște importante aspecte pe care „Legămintele biblice” ni le expun într-o modalitate total particulară lumii noastre.
(Va urma…)

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 861, Ultimul acces: 2024-02-24 00:26:06