© 2005-2025 BISERICI.org
© 2005-2025 BISERICI.org
Timp stanga: 0,1s...
Papa despre parabola talanților[2011-11-13]Mii de pelerini s-au reunit duminică, 13 noiembrie 2011, la ora prânzului, în Piața San Pietro, pentru a recita rugăciunea Angelus împreună cu Papa Benedict al XVI-lea. În alocuțiunea sa, Episcopul Romei a comentat pe scurt parabola talanților propusă la Evanghelia Liturghiei duminicale. După recitarea rugăciunii mariane, Pontiful a adresat saluturi în diferite limbi, între care în franceză, germană și poloneză. Vă oferim textul alocuțiunii după traducerea realizată de Radio Vatican.Iubiți frați și surori, Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică - penultima din anul liturgic - ne avertizează în legătură cu caracterul provizoriu al existenței pământești și ne invită la o trăi ca un pelerinaj, ținând privirea îndreptată spre țintă, spre acel Dumnezeu care ne-a creat și, deoarece ne-a făcut pentru sine (cf. Sf. Augustin, Confesiuni 1,1), este destinul nostru ultim și sensul trăirii noastre. Trecere obligatorie pentru a ajunge la aceasta realitate definitivă este moartea, urmată de judecata finală. Apostolul Paul amintește că "ziua Domnului va veni ca un hoț, în puterea nopții" (1Tesaloniceni 5,2), adică fără preaviz. Conștiința întoarcerii glorioase a Domnului Isus ne stimulează la a trăi într-o atitudine de vigilență, așteptând manifestarea Sa în amintirea constantă a primei Sale veniri. În renumita parabolă a talanților - reprodusă de evanghelistul Matei (cf. 25,14-30) - Isus povestește despre trei servitori cărora stăpânul, în momentul plecării într-o lungă călătorie, le încredințează propriile bunuri. Doi dintre ei se comportă bine, deoarece fac să rodească dublu bunurile primite. Al treilea, în schimb, ascunde banul primit într-o groapă. Întors acasă, stăpânul cere socoteală servitorilor despre ceea ce le încredințase și, în timp ce îi laudă pe primii doi, rămâne dezamăgit de al treilea. Acel servitor care a ținut ascuns talantul, fără să îl valorifice, a greșit în calculele sale: s-a comportat ca și cum stăpânul său nu ar trebui să se mai întoarcă, ca și cum nu ar fi venit o zi în care i-ar fi cerut socoteală de purtarea sa. Cu această parabolă, Isus dorește să îi învețe pe ucenici să folosească bine darurile Sale: Dumnezeu cheamă pe fiecare om la viață și îi dă talanți, încredințându-i în același timp o misiune de îndeplinit. Ar fi o nechibzuință a considera că aceste daruri ni se cuvin, așa cum a renunța la folosirea lor ar însemna a nu urmări scopul propriei existențe. Comentând această pagină evanghelică, Sf. Grigore cel Mare arată că Domnul face să nu lipsească nimănui darul carității sale, al iubirii. El scrie: "De aceea este necesar, frații mei, să aveți toată grija în păzirea carității, în orice acțiune pe care trebuie să o împliniți" (Omilie sui Vangeli, 9,6). Și după ce precizează că adevărata caritate constă în a-i iubi atât pe prieteni cât și pe dușmani, adaugă: "dacă unuia îi lipsește această virtute, pierde orice bun pe care îl are, este privat de talantul primit și este aruncat afară, în întuneric" (ibidem). Iubiți frați, să primim invitația la vigilență, la care de multe ori ne cheamă Scripturile! Ea este atitudinea celui care știe că Domnul se va întoarce și va dori să vadă în noi roadele iubirii Sale. Caritatea este binele fundamental pe care nimeni nu poate să nu îl fructifice și fără de care orice alt dar este zadarnic (cf. 1Corinteni 13,3). Dacă Isus ne-a iubit până la a-și da viața pentru noi (cf. 1Ioan 3,16), cum am putea să nu îl iubim pe Dumnezeu cu toată ființa noastră și să ne iubim din inimă unii pe alții (cf. 1Ioan 4,11). Numai practicând caritatea vom putea participa și noi la bucuria Domnului nostru. Fecioara Maria să ne fie învățătoare de vigilență activă și bucuroasă în drumul spre întâlnirea cu Dumnezeu. (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 850, Ultimul acces: 2025-01-15 02:24:22
|
Timp total: 0,1s...
[1]:1
