Africa: de la 2 la 140 de milioane de catolici - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Africa: de la 2 la 140 de milioane de catolici

[2011-11-30]
Mark Riedemann
Traducător: Radu Capan
Teme: Interviu Biserică

Într-un singur secol (din 1900 până în 2000), populația catolică a Africii a crescut de la 2 milioane la 140 de milioane. O creștere atât de enormă reprezintă o bogăție inestimabilă pentru Biserică, dar în același timp și numeroase provocări pastorale. Cu gândul la aceste provocări a efectuat Papa Benedict al XVI-lea vizita sa în Africa între 18 și 20 noiembrie 2011, ocazie cu care a lansat Exortația apostolică ce cuprinde concluziile Adunării Speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor din 2009.

Programul de televiziune "Where God Weeps" (Unde Dumnezeu plânge), al Rețelei Catolice de Radio și Televiziune în cooperare cu Kirche In Not, a căutat să ofere o perspectivă asupra provocărilor și promisiunilor Bisericii din Africa. Mark Riedemann a stat de vorbă cu fostul superior general al Misionarilor din Africa, pr. Gerard Chabanon. Preotul francez a fost misionar în Tanzania până în 1996. Între 2004 și 2010 a fost superior general al Misionarilor pentru Africa și vice-cancelar al Institutului Pontifical pentru Studii Arabice și Islamice din Roma. Transcrierea emisiunii ca interviu a fost oferită de agenția Zenit.

- Părinte, ați fost misionar în Tanzania mai bine de 20 de ani. Ce v-a atras la început către viața misionar?

- Ceea ce m-a atras spre viața misionară a fost mai întâi chemarea lui Dumnezeu la preoție, încă de mic.

- Ce vârstă ați avut când v-ați hotărât să fiți preot sau ați devenit interesat de această cale?

- Cred că aveam 11 sau 12 ani când am auzit în mine această chemare. Apoi i-am întâlnit pe iezuiți - din noroc, pentru că erau în orașul meu, unde aveau un seminar teologic. Apoi i-am întâlnit pe Misionarii pentru Africa, numiți și Părinții Albi. Astfel am ajuns să mă concentrez pe Africa și pe viața misionară.

- Ce grupuri de credincioși există în Africa și pe care l-ați identifica drept majoritar?

- Ei bine, creștinii sunt cu siguranță cel mai numeros grup în majoritatea țărilor din Africa, exceptând desigur partea de nord, care este 100% musulmană. Islamul este următor grup. Sunt în majoritatea țărilor, din est la vest și până în sudul Africii. Apoi avem religia tradițională africană, căreia nu i-am acordat suficientă atenție. Această religie tradițională este foarte importantă și reușește cumva să aibă aderență și impact asupra vieții de zi cu zi a multor africani, chiar dacă sunt creștini, musulmani sau nu aparțin vreunei anumite religii.

- Dacă înțeleg bine, există o creștere în sânul creștinismului, islamismului, dar și al religiilor africane. Aceasta înseamnă că unii africani au două identități: creștini, dar cu unele practici religioase tradiționale?

- În parte este așa, dar nu putem simplifica. Este adevărat că religia tradițională africană este parte a culturii Africii.

- Catolicismul african a cunoscut o explozie din punct de vedere numeric. Cum ați explica această creștere?

- Există diverși factori care au fost foarte importanți în dezvoltarea catolicismului. Un exemplu este educația. Primii misionari au fost atenți să înființeze cât mai rapid școli, iar prin ele i-au învățat pe copii despre credința catolică. O altă atenție a fost acordată dezvoltării sociale: prin proiecte de sănătate, de educație, de dezvoltare a agriculturii și atâtea altele, ce i-au ajutat pe africani. Africanii au văzut că nu este vorba despre o altă cucerire colonială. Într-o vreme se spunea: "Misionarii au venit și ne-au dat Biblia, după care ne-au luat pământurile". Nu mai este cazul. În majoritatea țărilor din Africa misionarii se preocupă de bunăstarea populației locale, nu doar spirituală. Iar oamenii au văzut aceasta.

- Au văzut că se dorește binele personal al individului, nu?

- Da, corect. Cred că acești factori au ajutat la răspândirea catolicismului în Africa.

- Răspândirea credinței catolice în Africa este extraordinară. Am putea spune că este una dintre cele mai mari reușite ale misionarilor?

- Este adevărat. Poate că nu este foarte cunoscut acest fapt dar este complet adevărat: în aproximativ 150 de ani a existat o creștere foarte importantă, și pentru aceasta trebuie să le mulțumim misionarilor și cateheților.

- Până în anul 2050, trei dintre națiunile Africii se vor număra între primele zece țări catolice ca număr de populație din lumea întreagă: este vorba de Congo, Uganda și Nigeria. A fost Biserica Catolică suficient de atentă la potențialul de creștere al Africii?

- Africa este foarte recunoscătoare Papei Ioan Paul al II-lea și călătoriilor sale numeroase, deoarece a atras atenția asupra Africii. A venit aici. A vizitat. A stat cu oamenii. A vorbit cu ei. A încercat să le vorbească pe limba lor. A fost foarte apreciat pentru aceasta și cred că a oferit o imagine foarte bună despre africani, despre cum sunt ei parte a Bisericii Catolice în ansamblul ei, iar acest fapt e foarte important.

- Întrebarea care s-ar pune atunci este dacă restul Bisericii dă suficientă atenție Africii?

- Aș spune că sunt unele probleme, datorită impresiei pe care o au europenii despre africanii care vin pe continentul lor. Apar astfel unele confruntări, neînțelegeri, iar unele partide politice ajung la soluții dure împotriva imigranților din Africa. Aceasta dă o imagine falsă despre ce se întâmplă. Apoi nu putem uita de mass-media. Majoritatea presei vorbește despre Africa doar din perspectiva problemelor: SIDA, violențe etnice, conflicte religioase, sărăcie și altele, ceea ce creează o imagine foarte distorsionată despre Africa. Și noi, misionarii de astăzi, avem responsabilitatea de a vorbi pozitiv despre Africa, despre ce se întâmplă aici și despre solidaritatea care există, despre dorința puternică a africanilor de a se împotrivi tuturor relelor și violenței.

- Islamismul este o provocare pentru Biserica Catolică. Unul din trei africani se consideră musulman. Cum răspunde Biserica Catolică la această situație?

- Este o mare provocare. Islamismul crește cu siguranță, dar nu atât de mult cum sugerează uneori mass-media. Este sprijinit de țări bogate din Orientul Mijlociu, precum Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite, care ajută la dezvoltarea și finanțarea proiectelor religioase. Din punctul nostru de vedere, ca misionari - cu ordinul născut în Algeria, țară musulmană -, dialogul este foarte important și trebuie dezvoltat, pentru a-i ajuta pe musulmani și pe creștini să conviețuiască în pace. Am văzut, de exemplu în Dar Es Salaam, Tanzania, familii de trei sau patru membri, dintre care unul sau doi sunt musulmani, iar ceilalți creștini, trăind în aceeași casă. Împart aceeași bucătărie, aceiași baie... trebuie dezvoltată această trăire împreună în spirit de pace.

- Dialogul vieții?

- Da, este un dialog al vieții, foarte important, dar nu ar trebui să ne concentrăm doar pe el; trebuie să existe și un dialog religios. Conflictele din Africa, asemenea conflictelor din multe alte părți ale lumii, au adesea o dimensiune religioasă și sunt uneori alimentare de sentimente religioase. Astfel, creștinii și musulmanii trebuie să poată să dialogheze și să se înțeleagă mai bine. Desigur, suntem afectați de violență, de terorism, dar de acestea sunt responsabile grupuri mici, de musulmani dar și de creștini. Nigeria este un caz bun. Am fost recent în Nigeria și m-am întâlnit cu Episcopi și cu oameni care spuneau: "Avem toate aceste probleme, dar putem și să stăm la masă, să dialogăm și să rezolvăm unele dintre ele".

- Ați vorbit despre conflicte. În ultimele decenii am văzut din păcate conflicte între creștini și musulmani. Este un fenomen în creștere? Este o problemă ce se va agrava în viitor, în timp ce aceste grupuri religioase se extind?

- Nu cred că în Africa conflictele ar fi în creștere. Mai întâi, fie că este vorba de islamism sau de creștinism, după cum am mai spus, există acest fundal de "africanitate", cum l-aș numi, care este foarte puternic și cuprinde un puternic simț de toleranță, de acceptare a celorlalți, a celor diferiți. Este o dimensiune de înaltă calitate a vieții africane, permițând africanilor să trăiască alături de alții diferiți. Sursa conflictelor este, cred eu, puterea.

- Am vorbit despre diferite credințe din Africa. Există și mișcări în cadrul acestor credințe, iar una care îmi vine în minte în mod particular este creșterea rapidă a Bisericilor Penticostale din Africa. La un moment dat, Cardinalul Polycarp Pengo din Tanzania vorbea chiar de un "exod" al tinerilor catolici spre aceste Biserici Penticostale. Și Dvs considerați aceasta o provocare? Dacă da, ce nu face bine Biserica Catolică?

- Este o problemă reală și cu siguranță una dificilă, deoarece vorbim acum despre o situație în cadrul comunității creștine. Cu adevărat, în multe țări vedem un număr de persoane trecând la aceste Biserici. Ce nu face Biserica Catolică de unii catolici sunt atrași spre penticostali? Cred că este vorba la mijloc de sărăcie. Bisericile Penticostale îi atrag pe creștini dându-le speranța că vor fi bogați, că vor fi vindecați, că vor avea un loc de muncă și că viața li se va îmbunătăți.

- Este aceasta Evanghelia prosperității?

- Evanghelia prosperității, a miracolelor, a ceea ce se va întâmpla rapid. Când ești sărac, când ești bolnav, când nu ai bani ca să mergi la dispensar sau la spital, atunci de ce nu? Devine foarte atractivă perspectiva. Este doar un aspect al atracției exercitate de penticostali. Apoi ar fi de subliniat că ei sunt organizați în comunități mici, foarte des conduse de lideri foarte carismatici - persoane care știu să vorbească bine. Vedem aici o problemă de cultură: cineva vorbește limba foarte bine, a învățat despre Biblie, o poate cita, și atinge inimile și problemele oamenilor.

- Iar cuvântul lui Dumnezeu este foarte respectat în Africa.

- Desigur, dar în acest caz este din păcate prea des manipulat. Ei vin în comunități, care sunt foarte primitoare, foarte fraterne, cântă pe limba lor, dansează după tradiția lor - Biserica Catolică încă învață ceea ce penticostalii au făcut deja, și astfel ei sunt mai atractivi, chiar și pentru catolici. Îmi amintesc că la Nairobi m-am întâlnit cu secretarul general al Tuturor Bisericilor Protestante și am discutat despre această problemă. El a spus că într-un anumit sens nu trebuie să ne îngrijorăm, deoarece oamenii au tendința de a trece cu ușurință de la o Biserică la alta, deoarece penticostalii nu au nici o structură. Structura lor este foarte flexibilă.

- Totul se desfășoară deci în jurul unei persoane?

- Da, aceste Biserici apar în jurul unei persoane, iar atunci când apare un conflict, se găsește cineva să înceapă o altă Biserică și diviziunile tot continuă așa. Drept urmare există și fenomenul întoarcerii unora la Bisericile principale. Dar avem o problemă gravă, deoarece nu este ușor să dialoghezi...

- De fapt cu cine să dialoghezi?

- Exact! Nu există structuri. Nu există o teologie organizată. Este dificil, și drept urmare pentru mulți păstori și Episcopi este un motiv de îngrijorare.

- Cum ați spune că s-a schimbat munca Dvs misionară de-a lungul anilor în Africa?

- Dacă pornim chiar de la începuturi, contextul s-a schimbat dramatic. Aș spune că de la perioada dintre 1868 și sfârșitul secolului al XIX-lea până la perioada zilelor noastre s-a făcut o tranziție de la vremurile coloniale la globalizarea actuală. Într-un timp scurt, privind la scara istoriei. Schimbările sunt foarte dramatice, în special pentru tinerii africani. Pentru noi, misionarii, înseamnă să ne ajustăm la o situație mereu în transformare. Globalizarea de astăzi aduce multe posibilități, dar în același timp are și impact negativ; unele dintre cele mai urâte aspecte ale civilizației și culturii occidentale au ajuns și în Africa, fără explicare și fără o istorie, ca să poți înțelege la ce s-a ajuns. Vorbim pur și simplu de impuneri, în special prin mass-media.

- Părinții Albi cresc ca număr și au multe centre vocaționale în Africa. Ce ne puteți spune în acest sens?

- Între 80 și 85% dintre candidații noștri vin din Africa. Avem acum aproximativ 200 de frați africani. Majoritatea caselor noastre de formare sunt în Africa. Cred că acest fapt este foarte important pentru dezvoltarea societății noastre misionare, care a fost predominant europeană și canadiană la începuturi, devenind acum cu adevărat africană. Vedem cum tineri africani preiau majoritatea responsabilităților și devin lideri în ordin, mulțumită formării, aceasta fiind una dintre cele mai mari provocări pentru Biserica din Africa: o formare sănătoasă pentru preoți. Ați spus că seminariile sunt pline, dar mulți Episcopi cer formatori, persoane care să însoțească dezvoltarea spirituală a seminariștilor. Noi încercăm să păstrăm seminariile mici ca număr de membri, deoarece credem că este important să cunoaștem seminariștii, să îi ajutăm să își discearnă vocația și să le dăm cea mai bună formare, pentru ca revenind în pastorație, să dea africanilor ce pot ei mai bun.

- Vă imaginați cumva un timp în care preoții africani vor fi misionari în Occidentul care se confruntă cu scăderea vocațiilor? În Europa de Vest dar poate și în SUA?

- Ei bine, ei sunt deja în Europa: un mare număr de preoți și persoane consacrate din Africa lucrează pe bătrânul continent. Nu cred că preoții și călugării africani sunt răspunsul la problemele Europei și Americii, dar cred că este foarte important să existe colaborare și schimb de experiențe.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 936, Ultimul acces: 2024-02-29 02:15:36