Despre rolul Fecioarei Maria in religie si in societate - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Despre rolul Fecioarei Maria în religie și în societate

[2011-12-06]
Pentru mulți Neprihănita Zămislire este numai o zi de sărbătoare în plus. În schimb pentru credincioși este o festivitate de importanță deosebită, luând în considerare devoțiunea mariană enormă răspândită în toată lumea. Este adevărat că cinstitorii Mariei sunt adesea banalizați și luați în râs drept "creduli", în pofida faptului că dovezile concrete a cât de mult mijlocește Fecioara intervenția lui Dumnezeu în realitatea pământească sunt multiple. Pentru a căuta să înțelegem cât de vie este încă credința în Maria și se semnificație are această festivitate în economia mântuirii, agenția Zenit l-a intervievat pe părintele Mario Piatti icms, director al revistei "Maria de Fatima", publicație a Familiei Inimii Neprihănite a Mariei. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
- Ce semnificație are pentru cei care cred sărbătoarea Neprihănitei?
- În "imaginarul" religios a ne referi la Fecioara Maria înseamnă a ne gândi la ceea ce poate să existe mai frumos și mai vrednic de iubire. Sărbătorile sale, locurile dedicate ei, evenimentele legate de persoana sa - în special aparițiile - confirmă uimirea admirată a celui care crede față de măreția operei pe care Dumnezeu a săvârșit-o și încă o săvârșește în ea și prin intermediul ei. Îndeosebi Neprihănita amintește de darul curăției și al transparenței; permite să intuim cel puțin ceva din parfumul unei Inimi zămislite într-o totală nevinovăție, mereu păstrată și ocrotită cu gelozie de orice cursă a răului.
- Pentru ce a fost necesară proclamarea unei dogme pentru Neprihănita?
- Poporul lui Dumnezeu, încă de la începuturi, a perceput originalitatea și unicitatea Preasfintei Maria, dându-i laude și onoruri cu totul deosebite, pe care după aceea Liturgia le-a exprimat tot mai corect și organic. Este semnificativ de arătat că marile dogme mariane, formulate de Biserică, au fost mereu precedată și însoțite de credința vie și simplă a oamenilor obișnuiți, care au perceput în ea apartenența totală la "versantul lui Dumnezeu" - datorită privilegiilor sale inegalabile - dar și apartenența sa totală la "versantul uman". Biserica, recunoscând Neprihănita ei Zămislire, a dat glas unei tradiții milenare, confirmând astfel în mod definitiv "simțirea" poporului sfânt al lui Dumnezeu. A fost necesară promulgarea în mod oficial a acestei dogme pentru a elimina orice posibilă îndoială cu privire la neprihănirea Mariei, model inegalabil, desigur, și totuși atât de aproape de fiecare dintre noi.
- De ce este așa de importantă fecioria Mariei?
- În pofida numeroaselor "derive" din epoca noastră, această sărbătoare păstrează întreaga sa fascinație și ne duce cu nostalgie la inima destinului nostru și a predestinării noastre la bine. Fecioria Mariei, înainte de a se referi la dimensiunea fizică, se referă la integritatea și totalitatea dăruirii sale lui Dumnezeu, fără rezerve, care a avut loc în Inima sa și confirmată de Ea în fiecare moment al vieții sale. Acest aspect trebuie recuperat mult, în zilele noastre: fecioria rămâne o "carismă" și o comoară prețioasă, a cărei depozitară vigilentă este Biserica și a cărei păzitoare și exemplu sublim este Sfânta Fecioară Maria.
- Lumea modernă pare să fie mai puțin sensibilă față de Maria și față de rolul ei de mijlocitoare. Care sunt argumentele pe care Dvs le-ați folosi pentru a explica importanța religioasă, socială, caritabilă a Neprihănitei?
- Mai mult decât atâtea discuții teologice aș porni de la câteva constatări simple. Maria Preasfântă a susținut mereu, în special în momentele de încercare, viața familiilor noastre și a comunităților noastre creștine. A inspirat opere caritative, educative și sociale în orice epocă, promovând binele și indicând mereu noi cărări. Surorile Maicii Tereza au deschis o casă în Vatican, în piața Sfântului Oficiu, dedicată chiar ei, pentru a-i ajuta pe săraci. Sfântul Maximilian Kolbe, "nebunul Neprihănitei", i-a dedicat chiar un oraș. Padre Pio, foarte evlavios față de Fecioară, a întemeiat unul din spitalele cele mai moderne și funcționale din Europa. Sfânta Fecioară Maria subliniază componenta afectivă a credinței. "A iubi ceea ce se crede", a-l iubi pe Dumnezeu, autorul oricărui bine și al oricărui om, simțit și primit ca frate.
Dacă ar lipsi figura ei, am risca să facem adesea adeziunea noastră la Dumnezeu rece sau prea "intelectuală". Ea - prima discipolă a lui Cristos - ne ajută să iubim și să înțelegem toată Revelația ca o mare "educație la Iubire". Probabil ar trebui să pornim din nou chiar de la inima ei maternă și neprihănită, de la capacitatea ei extraordinară de a înțelege necesitățile noastre și de a compătimi limitele noastre pentru a vorbi timpului nostru, trezind dorința și nostalgia de un Bine astăzi învins de indiferență, de cinism, de imoralitatea care se răspândește. Un bine încontinuu disprețuit, dar a cărui lipsă teribilă și necesitate urgentă se simte astăzi ca niciodată.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 902, Ultimul acces: 2024-02-28 03:36:12