Pr. Cantalamessa explica raspandirea larga a crestinismului - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Pr. Cantalamessa explică răspândirea largă a creștinismului

[2011-12-07]
Răspunzând la apelul Sfântului Părinte pentru o reînnoită implicare în evanghelizare, pr. Raniero Cantalamessa, OFMCap, în prima sa predică din Adventul din anul 2011, a explicat ce anume a permis creștinismului să devină religia cea mai răspândită din lume. Creștinismul primelor secole a crescut cu forța proprie. Predicatorul Casei Papale a amintit că "nu exista nici un 'braț secular' care să îl sprijine; convertirile nu sunt determinate de avantaje externe, materiale sau culturale; a fi creștini nu este o cutumă sau o modă, ci o alegere împotriva curentului, adesea cu riscul vieții. În anumite privințe, este situația care s-a creat din nou astăzi în diferite părți ale lumii".
Odată depășită bariera care îi despărțea pe evrei de neamuri, "Evanghelia are de acum în fața sa întreaga lume, deși pentru moment această lume este limitată, în cunoașterea oamenilor, la bazinul mediteranean și la granițele imperiului roman". Predicarea și mărturia apostolilor a fost atât de eficientă și convingătoare încât "pe la sfârșitul secolului al III-lea, credința creștină a pătruns practic în fiecare strat al societății, are de acum o literatură proprie în limba greacă și una, chiar dacă la începuturi, în limba latină; are o solidă organizare internă; începe să construiască edificii tot mai încăpătoare, semn al numărului crescut de credincioși". Persecuțiile au scos în evidență "forța de acum de nesuprimat a credinței creștine", iar "Constantin nu face decât să ia act de noul raport de forțe. Nu el impune poporului creștinismul, ci poporul îi impune lui creștinismul".
Cum a fost însă posibil ca "un mesaj născut într-un colț întunecat și disprețuit al imperiului, între persoane simple, fără cultură și fără putere", să se extindă în mai puțin de trei secole la toată lumea cunoscută pe atunci, "subjugând cultura foarte rafinată a grecilor și puterea imperială a Romei"? "Între diferitele motive ale succesului unii insistă asupra iubirii creștine și a exercitării active a carității", dar potrivit pr. Cantalamessa, "Isus a dat El însuși, cu anticipare, o explicație a răspândirii Evangheliei Sale" și de la ea trebuie să pornească orice nou efort misionar: "Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? Este ca un grăunte de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele și face ramuri mari așa încât păsările cerului se pot adăposti la umbra lui" (Marcu 4,30-32).
Învățătura pe care ne-o dă Isus Cristos cu această parabolă "este că Evanghelia Sa și însăși persoana Sa este ceea ce există mai mic pe pământ, pentru că nu există nimic mai mic și mai slab decât o viață care se sfârșește într-o moarte pe cruce. Și totuși acest mic 'grăunte de muștar' este destinat să devină un copac imens, astfel încât să primească între ramurile sale toate păsările care se refugiază acolo. Aceasta înseamnă că toată creația, absolut toată, va merge să găsească refugiu acolo". Pr. Cantalamessa a susținut că "faptul pe care istoricii începuturilor nu îl înregistrează sau căruia îi dau importanță mică este certitudinea de neclintit pe care creștinii de atunci, cel puțin cei mai buni dintre ei, o aveau cu privire la bunătatea și victoria finală a cauzei lor".
"'Puteți să ne ucideți, dar nu ne puteți dăuna', spunea martirul Iustin judecătorului roman care îl condamna la moarte. În final, această certitudine liniștită a asigurat victoria și a convins autoritățile politice despre inutilitatea eforturilor pentru a suprima credința creștină". De acest lucru este nevoie mai mult astăzi: "a trezi din nou în creștini, cel puțin în cei care intenționează să se dedice operei de reevanghelizare, certitudinea intimă a adevărului a ceea ce vestesc... Trebuie să ne debarasăm de orice sentiment de neputință și de resemnare. Este adevărat, avem în fața noastră o lume închisă în secularismul său, îmbătată de succesele tehnicii și de posibilitățile oferite de știință, refractară față de vestirea evanghelică. Dar oare era mai puțin singură pe sine și mai puțin refractară față de Evanghelie lumea căreia îi apăreau primii creștini?"

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 856, Ultimul acces: 2024-02-28 04:26:31