Fiti sterpi si imputinati-va - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Fiți sterpi și împuținați-vă

[2011-12-09]
Steven Mosher
Traducător: Liliana Chelcan
Teme: Bioetică Social Analize

Numeroase sunt motivele care ne sunt oferite pentru justificarea programelor de control și reducere a populației: protecția mediului, dezvoltarea explozivă a economiei, eradicarea sărăciei sau ajutorarea femeilor. Cred că aceste motive sunt greșite sub toate aspectele. De exemplu, prin eliminarea săracilor nu eliminăm sărăcia. Știm cum să reducem sărăcia. Am văzut aceasta din nou și din nou în decursul ultimului secol. Trebuie să întărim respectarea legii, să protejăm legile referitoare la proprietatea privată și să încurajăm piața liberă să își exercite magia. Când li se dă oamenilor libertatea economică și politică de a lucra în interesul familiilor și comunităților lor, creșterea economică demarează rapid.

Mai simplu spus, nu există un număr limitat de locuri la masa balului umanității, în circumstanțe politice potrivite. Principiul celor implicați în mișcarea de control al populației este că ar trebui să stabilim un număr limitat de locuri la masă și, atunci când se oprește muzica, oricine nu are un loc la masă este eliminat. Aceasta este o viziune foarte îngustă. Oamenii au suficientă înțelepciune să nu umple peste măsură un acvariu; cu certitudine Dumnezeu a avut suficientă înțelepciune astfel încât să creeze o lume care să acopere peste măsură nevoile noastre pe măsură ce ne înmulțim. În ultimă instanță, credem că Dumnezeu a creat lumea și El este capabil să ne întrețină pe toți.

A spune că lumea nu poate să întrețină toată populația aflată acum pe planetă sau în viitorul apropiat înseamnă a te îndoi într-un anumit sens de providența lui Dumnezeu. El a știut de la începutul timpurilor cum vor crește numărul și nevoile noastre , și de aceea ne-a furnizat resursele necesare susținerii acestei creșteri. Folosindu-ne inteligența, un alt dar de la Dumnezeu, am descătușat noi căi de a construi o lume mai bună pentru noi și pentru copiii noștri. Întreaga istorie a umanității arată că pe măsură ce a crescut numărul nostru, prosperitatea noastră a crescut și mai rapid.

Știința nebună

La începutul secolului al XX-lea, unii au aplicat teoria lui Charles Darwin a "supraviețuirii celui mai puternic" chiar umanității, argumentând că prin mijloacele medicinii moderne salvăm oameni care altfel ar fi trebuit să moară. Punctul de vedere al primilor adepți ai lui Darwin, precum Thomas Huxley și alții - buldogii lui Darwin cum au fost numiți - era că trebuie să reducem numărul de copii născuți din părinți săraci, pentru că în mod evident sărăcia lor demonstrează că nu sunt potriviți să crească copii. Într-o perioadă anterioară, sărăcia lor le-ar fi condamnat toți copiii la moarte. Noi am scurt-circuitat procesul de selecție naturală, au susținut aceștia, prin aceea că am fost prea caritabili, prea creștini față de clasele de jos. Remediul este contracepția pentru săraci, astfel încât să nu mai aibă copii, implementarea programelor de sterilizare și, dacă totuși concepția are loc, atunci trebuie să facem avort la cerere, astfel încât acești copii din clasele de jos să poată fi eliminați înainte să vadă lumina zilei.

Această idee vine direct de la darwiniști, pe de o parte, și de la malthusieni, pe de altă parte. Thomas Malthus, care a trăit cu o jumătate de secol înaintea lui Darwin, a prezis că resursele de hrană ale lumii se vor termina în 1898. Desigur, nu s-a întâmplat așa. Pe măsura creșterii numărului nostru, am găsit căi de a produce mai multă hrană pe pământ mai puțin. Aceste idei s-au strecurat prin istorie și au fost reluate prin anii 1960 de către biologul Paul R. Ehrlich. În cartea sa din 1968, "Bomba populației", Ehrlich a prezis că va fi o mare foamete în anii 70. Am ajuns în anii 1970 și, în loc să vedem o mare foamete în India - suprapopulația fiind cauza principală pentru Ehrlich -, am văzut o revoluție verde, în care producția de alimente a crescut până la punctul în care India nu numai că a fost capabilă să își asigure propriile nevoi alimentare, ci și să devină în timp exportatoare de grâne.

Prevestitorii sfârșitului lumii - profeții numărului limitat de locuitori, adepții lui Malthus și ai lui Paul Ehrlich - greșesc. Pe măsură ce ne înmulțim, lipsurile temporare sunt obișnuite. Dar într-o societate liberă, întreprinzătorii vor observa lipsurile și vor reacționa la acestea. Vor dezvolta mijloace noi de producție, vor folosi materiale înlocuitoare, vor inventa mijloace de distribuție mai eficiente. La sfârșitul zilei vor fi disponibile mai multe bunuri la un preț mai mic.

Cultura pop(ulației)

În general mișcarea de control al populației este susținută de o treime nedivină: controlorii radicali ai populației, apărătorii radicali ai mediului și mișcarea feministă radicală. Controlorii radicali ai populației au cerut întotdeauna reduceri drastice ale populației, datorită viziunii lor părtinitoare asupra omenirii. Garret Hardin (1915-2003), profesor de biologie la Universitatea din California, Santa Barbara, pentru o lungă perioadă de timp, a scris un eseu care se află acum în fiecare manual de biologie tipărit. În "Tragedia bunurilor comune", Hardin a afirmat că limita maximă pe care o poate susține Pământul este de 100 de milioane de locuitori, și că ar trebui să demarăm programe care să reducă populația până la numărul respectiv. Înfricoșător este că nu a spus ce avea de gând să facă cu restul de peste 6 miliarde dintre noi.

Ideea de paradis a apărătorilor radicali ai mediului este cea a Grădinii Edenului înaintea creării lui Adam și a Evei. Ei consideră că atunci când au intrat în scenă Adam și Eva, totul s-a schimbat în rău. Verzii radicali nu văd nici un loc pentru om în natură. Ei ne-ar elimina în întregime. Printre comentariile neplăcute făcute de promotorii mișcării de control al populației, Prințul Philip (consortul Reginei Elisabeta și fost președinte al World Wildlife Fund) a spus odată că își dorește să moară și să renască sub forma unui virus care să distrugă omenirea. Lăsând la o parte nonsensul New Age al reîncarnării, faptul că cineva s-ar putea imagina pe sine ca pe o plagă mortală care să fie folosită pentru a șterge omenirea de pe fața Pământului demonstrează o viziune extrem de distorsionată asupra umanității.

În cele din urmă, feministele radicale nu iubesc deloc copiii și familiile. Elementele cele mai radicale ale acestei mișcări ar "emancipa" femeile scoțându-le cu totul din ciclul reproducerii. Aceste elemente diferite ale mișcării de control al populației au înțeles cu decenii în urmă că programele de voluntariat nu merg, astfel încât s-au gândit că au nevoie de metode permanente. Iar metoda permanentă aleasă a fost, de la bun început, sterilizarea.

Lipsa obligatorie a copiilor

Gândiți-vă la următorul lucru: poți să îi dai unei femei pilule anticoncepționale și să îi spui să le ia cu regularitate în fiecare zi, dar nu poți să o monitorizezi dacă refuză să le ia în intimitatea casei sale și reușește astfel să rămână oricum însărcinată. Chiar și steriletele pot fi extrase de moașe și astfel o femeie poate din nou să rămână însărcinată. Odată ce unei femei i se face însă legarea trompelor și unui bărbat i se face vasectomie, acest lucru este practic, într-o țară săracă, ireversibil. Metodele permanente rezolvă "problema" reproducerii unei persoane prin scoaterea acesteia din ciclul reproducerii pentru totdeauna.

Singurele campanii care au avut un impact semnificativ asupra creșterii populației au fost campaniile de sterilizare în masă. Acestea au potențialul de a face să scadă rapid rata nașterilor și de a o păstra scăzută. Lucrul acesta a fost demonstrat în China, unde fiecare avort forțat este urmat de sterilizare forțată. Intenția este de a se asigura că femeia care a conceput un copil ilegal - ilegal potrivit politicii chineze a copilului unic - nu va reveni în sala de operație anul viitor, sau după încă un an, sau după încă un alt an, și așa mai departe. Am fost acolo, la începutul programului, în sălile de operație, când au început să fie practicate avorturile și sterilizările forțate în provincia Guangdong, în 1980. Fiecare avort era urmat de legarea trompelor, și acest lucru a dus la scăderea dramatică a numărului nașterilor în China în următorii ani.

Au făcut același lucru în India. Au trimis echipe mobile de sterilizare în zonele rurale și le-au pus pe femei la rând pentru sterilizare. Le spuneau sătenilor: "Dacă doriți să aveți acces la rețeaua de irigații pentru recoltele voastre în acest an, atunci 50 sau 100 de femei trebuie să vină pentru legarea trompelor". Procedura era făcută rapid, în câteva minute la fiecare femeie. Practic, recordul pentru o ligatură în India este de aproape 2 minute și 38 de secunde. Cine și-ar dori să fie sub cuțit când medicul urmărește să stabilească un nou record pentru cel mai scurt timp în care se poate face o ligatură? Nu ți-ai putea imagina că ar face o treabă prea bună sau că ar fi foarte atent la realizarea suturilor la finalul operației. Mișcării de control al populației îi place sterilizarea pentru că scoate din peisaj voința umană. Alegerea nu mai este un factor atunci când pe cale chirurgicală ai fost făcută incapabilă să mai poți avea copii.

Genocidul rwandez, partea a II-a?

Cu încurajarea grupurilor finanțate de USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională), guvernul rwandez pare hotărât să lanseze o campanie națională de sterilizare, care ar putea avea consecințe demografice dezastruoase. Obiectivul este sterilizarea a 700.000 de bărbați în următorii trei ani. Este deosebit de tulburător faptul că această sterilizare are loc în Rwanda datorită genocidului care a avut loc acolo la începutul anilor 1990. Atunci, populația majoritară Hutu a atacat minoritatea Tutsi și au fost omorâți 800.000 de oameni, și nu doar bărbați, ci și femei și copii au fost măcelăriți cu macetele. "Hotel Rwanda" este un film dur care reamintește genocidul.

Rwanda este o țară mică din mijlocul Africii. Este alcătuită în cea mai mare parte din teren arabil, bine irigat, pe care pot fi semănate culturi agricole. De asemenea, este una dintre țările cel mai dens populate din Africa. Aș spune că acesta este un avantaj. Rwanda nu este o țară atât de dens populată ca și Olanda, care este cea mai dens populată țară din lume - și una dintre cele mai bogate. Și totuși, mișcarea pentru controlul populației vede densitatea populației ca pe o problemă și vrea să lanseze o campanie de sterilizare pentru a reduce rata natalității.

Nu este o surpriză că acest lucru se întâmplă acum. Imediat ce administrația Obama a intrat în funcție, s-a cerut, și Congresul Democrat a aprobat, un buget de un miliard de dolari pentru programele de control al populației. În timpul ultimului an al administrației Bush, bugetul a fost de aproximativ 500 de milioane de dolari. În ultimii doi ani, americanii au cheltuit câte un miliard de dolari pentru programele de control al populației. Au o administrație care este foarte mult în favoarea avorturilor, în favoarea controlului populației, și care a dublat fondurile cheltuite pentru astfel de programe.

Rwanda este condusă de un dictator care deține controlul atât asupra mijloacelor de informare în masă cât și asupra parlamentului, și care a fost convins că lucrul cel mai bun pe care îl poate face pentru dezvoltarea țării este împiedicarea rwandezilor să aibă prea mulți copii, prin sterilizarea a jumătate dintre bărbații aflați la vârsta reproducerii. Combinația dintre impulsul dat de către USAID, presiunea venită dinspre Fondul Națiunilor Unite pentru Populație și un guvern care pare dispus să calce în picioare drepturile poporului rwandez este un amestec mortal.

În general este recunoscut dreptul universal al părinților de a decide singuri numărul copiilor lor și distanța dintre nașteri, dar când ai o campanie de control al populației cu un obiectiv și un calendar (în acest caz 700.000 de vasectomii în trei ani), autoritățile locale vor fi presate înspre atingerea obiectivelor, iar ei de asemenea vor presa oamenii să meargă la operație. De fiecare dată când se întâlnesc un obiectiv dificil și un calendar, invariabil apar abuzuri. Toate piesele de la puzzle se potrivesc acum: fondurile din Statele Unite, presiunea din partea organizațiilor internaționale și un guvern care a fost convins că problema o reprezintă populația sa. Rezultatul este o campanie care violează drepturile oamenilor. Mă tem foarte mult că această campanie se va finaliza printr-un alt atac al unui grup etnic asupra celuilalt.

De fiecare dată când se desfășoară astfel de programe, grupul etnic majoritar ia în vizor minoritatea, și aceasta deoarece nimeni nu consideră vreodată că oamenii din clasele privilegiate au prea mulți copii. În India, campania de sterilizare a fost condusă de către casta conducătoare a Brahmanilor, dar ținta campaniei au constituit-o cei din casta inferioară, a celor de neatins, pentru că cei din castele superioare au considerat dintotdeauna că cei din castele inferioare sunt prea numeroși și au prea mulți copii. Întotdeauna "ceilalți oameni" au prea mulți copii. Mă tem că este ceea ce vom vedea în Rwanda.

Cheia opririi acestei campanii este tăierea fondurilor direct de la sursă. Banii vin de la contribuabilul american, astfel că într-un fel americanii se pot considera cu toții complici la ceea ce se întâmplă în Rwanda, deoarece banii lor din taxe sunt dați de către USAID unor organizații precum Family Health International și IntraHealth International, care sunt foarte profund implicate în planificarea și sprijinirea campaniei de sterilizare. Trebuie tăiate fondurile, tăiat bugetul USAID, și luați banii de la programele de control al populației, programe care sunt lipsite de viziune, nu au nici un sens și provoacă încălcarea drepturilor omului. Banii aceia ar trebui folosiți mai degrabă în programe de îngrijire de bază a sănătății. În loc să cheltuim zeci de milioane de dolari pentru sterilizarea a 700.000 de rwandezi, de ce să nu oferim tratamente contra malariei copiilor rwandezi? Furnizarea de vitamine și suplimente alimentare ar ajuta la reducerea ratei mortalității infantile și a copiilor.

Adevărul în această chestiune este că, dacă te interesează într-adevăr suprapopularea, obiectivul ar trebui să fie ajutorarea familiilor prin reducerea ratei mortalității noilor născuți și a copiilor. Motivul pentru care mulți oameni au șase, șapte sau chiar opt copii este acela că mulți dintre copiii lor mor înainte să ajungă adulți. Un cuplu rwandez obișnuit se gândește: ei bine, dacă dorim ca doi-trei dintre copiii noștri să supraviețuiască și să ajungă adulți, atunci trebuie să avem șase sau șapte copii, deoarece știm că jumătate vor muri până la vârsta de 20 de ani. Oferind servicii medicale de bază de calitate, reducem rata mortalității infantile, și astfel scade în mod natural și rata nașterilor: fără coerciție, fără obiective, fără procente.

Splendoarea mulțimii

Lucrul pe care îngerii mai buni ai naturii noastre ne-ar spune să îl facem, sprijinirea stabilizării creșterii - și nu împiedicarea venirii pe lume a noi vieți - reprezintă tocmai ceea ce trebuie să facem pentru a modera creșterea populației. Nu trebuie să ne temem de creșterea populației planetei. Creșterile de până acum ale populației au condus la inovație, la dezvoltare tehnologică, și a determinat astfel progresul societății de la începutul timpurilor.

Dacă rămâneam relativ puțini ca și număr, viața noastră tot ar fi fost dificilă, brutală și scurtă. De-a lungul istoriei, oamenii au înțeles că o populație numeroasă, în creștere, este necesară pentru întemeierea unei așezări înfloritoare. Chiar Vechiul Testament spune "Strălucirea unui rege se sprijină pe mulțimea poporului, iar lipsa de supuși este pieirea prințului" (Proverbe 14,28). Cu toate acestea, în timpurile moderne avem o mulțime de oameni care ne spun că trebuie să limităm populația umană. În loc să vadă omenirea ca fiind încununarea și slava creației, acești oameni o văd ca fiind parazitul planetei.

Populația trebuie văzută ca o resursă - resursa umană fiind aceea fără de care nu poți exista. Discutând despre investițiile în viitorul țărilor noastre, importanța pentru dezvoltare a capitalului uman este cu mult mai mare decât cea a capitalului bancar. Preocuparea noastră ar trebui să fie creșterea capitalului uman, și nu decimarea acestuia.

Steven Mosher este președintele Institutului pentru Cercetarea Populației. Este un cercetător a cărui autoritate internațională este recunoscută în chestiuni legate de China și de populație, precum și un orator și autor apreciat. Trăiește în Virginia împreună cu soția sa și cei nouă copii.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1971, Ultimul acces: 2024-03-01 11:45:59