Warning: gettimeofday(): It is not safe to rely on the system's timezone settings. You are *required* to use the date.timezone setting or the date_default_timezone_set() function. In case you used any of those methods and you are still getting this warning, you most likely misspelled the timezone identifier. We selected the timezone 'UTC' for now, but please set date.timezone to select your timezone. in /home/biseric1/public_html/index.php on line 2
A XX-A ZI UA MONDIALA A BOLNAVULUI-11.02.2012
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

A XX-A ZI UA MONDIALA A BOLNAVULUI-11.02.2012

[2012-01-01]
Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XX-lea ”Ridică-te și du-te; credința ta te-a vindecat” (Lc 17:19) Cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, pe care o vom celebra la 11 februarie 2012, care coincide cu aparitia Sfintei Fecioare de la Lourdes, doresc să-mi reînnoiasc apropierea mea spirituală pentru toți bolnavii care se află asezaminte de îngrijiri sau sunt îngrijiti în familiile lor, exprimându-le la fiecare dintre ei solicitudine și afecțiunea întregii Biserici. În primitoarea generoasei și iubitore ale fiecărei vieți umane, mai presus de toate viață celor slabi și bolnavi, un creștin își exprimă un aspect important al martorisitorillor al Evangheliei astfel ca, urmând exemplul lui Cristos, care sa aplecat nu celor materiale ci suferințelor spirituale ale omului pentru a le vindeca. 1. În acest an, care presupune pregatireain timp a apropiatei de Ziua Mondială a Bolnavului solemnă, care va fi sărbătorită în Germania, la 11 februarie 2013 și care va avea figură emblematică a Evangheliei bunului samaritean (cf. Lc 10:29-37 ), aș dori să pună un accent pe „sacramentele vindecaii”, adică la sacramentul Pocăinței și Reconcilierii și că a Mrungerii bolnavilor, care se finalizeaza pe cale naturala, în Comuniunea euharistică. Întâlnirea lui Isus cu zece leproși, narată de Evanghelia Sfântului Luca (cf. Lc 17:11-19), și, în special cuvintele pe care Domnul le adresează unului dintre ei, „Ridică-te și du-te; credința ta a vindecat „(v. 19), ne ajută să devină conștienți de importanța credinței pentru cei care, împovărati de suferință și de boală, se apropie de Domnul. În întâlnirea lor cu el, ei pot experiență cu adevărat că cine crede nu este niciodată singur! Dumnezeu, într-adevăr, Fiul Său, nu ne abandonează în angoasa noastră și de suferință, dar este aproape de noi, ne ajută să le suportam, și dorește să ne vindece în adâncul inimilor noastre (cf. Marcu 2:1-12 ). Credința leprosului care, după ce a văzut că el a fost vindecat, plin de uimire și de bucurie, și diferit de celelalti, imediat s-au întors la Isus să-și exprime recunoștința, ne permite să percepem că sănătatea redobândita este un semn al mântuire pe care Dumnezeu dă la noi prin Hristos, ea își găsește expresia în cuvintele lui Isus: credința ta te-a mântuit. El care, în suferința lui se roagă Domnului, care este sigur că dragostea lui nu îl va abandona, și, de asemenea, că iubirea a Bisericii, extinderea în timp a lucrarii mântuitoare a Domnului, nu va disparea niciodata. Vindecarea fizică, o expresie de cele mai profunde mântuirii, relevă astfel importanța pe care omul - în întregime lui sufleteasca si trupeasca trebuie sale-o ofere Domnul. Fiecare Sacrament, contează,exprimă și acționează pentru apropierea de Dumnezeu Însuși, care, într-un mod absolut liber-dat, „ne atinge prin lucruri materiale ... pe care el le ia în serviciul său, făcându-le instrumente ale întâlnirii dintre noi și însuși „(Omilia, Mir masă, 1 aprilie 2010). „Unitate între creație și răscumpărare se face vizibil. Sacramentele sunt o expresie a fidelitatii credinței noastre, care cuprinde întreaga persoană, trup și suflet „(Omilia, Mir în masă, 21 aprilie 2011). Sarcina principală a Bisericii este, cu siguranță proclamarea Regatului lui Dumnezeu, „Dar această proclamație trebuie să fie un proces de vindecare:” vindec pe cei cu inima zdrobit㠄(Is 61:1)” (ibidem), în conformitate cu misiunea încredințată de Isus ucenicilor Săi (cf. Lc 9:1-2; Mt 10:1,5-14; Marcu 6:7-13). Exista un tandem intre sănătate fizică și reînnoirea sufletului, astfel, ne ajută să înțelegem mai bine „sacramentele de vindecare”. 2. Sacramentul Pocăinței a fost adesea în centrul de reflecție de parintii Bisericii, în special datorită importanței în călătoria vieții creștine, având în vedere c㠄toată puterea sacramentului Pocăinței constă în restabilirea la harul lui Dumnezeu, și unește cu el într-o prietenie intim㠄(Catehismul Bisericii Catolice, 1468). Biserica, în continuarea proclamarea de iertare și reconciliere care Isus niciodată nu a exprimat cu fermitate, nu încetează de a invita intreaga umanitate pentru a se converti și să creadă în Evanghelie. Ea a face propria chemarea apostolului Pavel: „Deci, suntem ambasadori ai lui Cristos, ca și cum Dumnezeu au fost transmis prin noi. Vă implorăm, în numele lui Cristos, să va împati cu Dumnezeu „(2 Corinteni 5:20). Isus, în timpul vieții sale, a proclamat și făcut prezenta milei Tatălui. El a venit nu pentru a condamna, ci pentru a ierta și de a salva, pentru a da speranță în cel mai adânc întuneric de suferință și de păcat, de asemenea, și de a da viața veșnică, prin urmare, în sacramentul Pocăinței, în „medicina de confesiune”, de recunoaste si de cainta pentru păcate să nu degenereze în disperare de cauza, dar se confrunte cu Iubirea care iartă și transformă (cf. Ioan Paul al II-lea, post-sinodală Exortația apostolică Reconciliatio et Paenitentia, 31). Dumnezeu, „bogat în îndurare” (Efeseni 2:4), la fel ca tatăl parabola Evangheliei (cf. Lc 15,11-32), nu se închide inima Lui la oricare dintre copiii Săi, dar așteaptă pentru ei, caută le, le atinge în cazul în care respingerea de comuniune le ingrădește în izolare și divizare, și le solicită să adune în jurul valorii de mesei Lui, în bucuria sărbătorii de iertare și reconciliere. Un timp de suferință, în care tentația ar putea să apară pentru a se ajunge la descurajare și lipsă de speranță, poate fi astfel transformat într-un timp de har, astfel încât să se re-intre, și la fel ca fiul risipitor din parabola, să se gândească din nou despre viață, de reconsiderarea erorile sale și eșecuri, senzație de nostalgie pentru îmbrățișarea Tatălui, și în urma calea spre casa Lui. El, în marea Lui iubire, întotdeauna, și oricare ar fi cazul, veghează asupra existenței noastre și ne așteaptă, astfel încât să oferim fiecărui copil care se întoarce la El darul de reconciliere completă și bucurie. 3. Dintr-o lectură a Evangheliilor aceasta reiese clar modul în care Isus a demonstrat mereu interes deosebit pentru oamenii bolnavi. El nu trimis pe ucenicii Săi să vindece ranile lor (cf. Mt 10:8; Luca 9:2, 10:9), dar, de asemenea, a instituit pentru ei un sacrament specific: Mirungerea bolnavilor. Scrisoarea lui Iacob atestă prezența acestui act sacramental deja în prima comunitate creștină (cf. 5:14-16): prin Mirungerea bolnavilor, însoțită de rugăciune a preoților, întreaga Biserică incurajeaza pe cei bolnavi in suferința și a preamări pe Domnul, astfel încât el poate alina suferințele lor și să le vindece; într-adevăr, ea îi îndeamnă-le să se unească spiritual la misiunea și moartea lui Cristos, astfel încât să contribuie la binele poporului lui Dumnezeu. Acest Sacrament ne conduce să contemplăm misterul dublu de pe Muntele Măslinilor în cazul în care Isus se afla înainte caii indicate lui de către Tatăl, că d pătimirea sa, prin actul suprem de iubire, de el acceptat. El este mediator, „poartă prin care el, luând suferințele și pacatele din lume, transformând-o într-un strigăt către Dumnezeu, aducându-l în fața ochilor și în mâinile lui Dumnezeu și, astfel, cu adevărat o aduce la momentul de răscumpărare „(lectio divina, Întâlnire cu preoții parohi din Roma, 18 februarie 2010). Dar „Grădina Măslinilor este, de asemenea, locul de unde el sa urcat la Tatăl, și este, prin urmare, locul de răscumpărare ... Acest mister de pe Muntele Măslinilor este, de asemenea, mereu” în cadrul Bisericii sacramentale ... semnul de bunătatea lui Dumnezeu, ajungând în a ne atinge „(Predica de mesă crismei, 1 aprilie 2010). În Mirungerea bolnavilor, problema sacramental al uleiului ne este oferită, ca să spunem așa, „ca medicament al lui Dumnezeu ..., care acum ne asigură de bunătatea lui, oferindu-ne putere și consolare, la punctele același timp, dincolo de momentul bolii spre vindecare definitivă, la înviere (cf. Iacov 5:14) „(ibidem). Acest sacrament merită o atenție mai mare astăzi, atât în gândire teologică și pastorală în acțiune pentru oamenii bolnavi. În evaluarea conținutului de rugăciunea liturgică, care sunt adaptate la diferite situații umane legate de boală și nu numai atunci când o persoană este la sfârșitul vieții sale (cf. Catehismul Bisericii Catolice a, 1514), Mirungere bolnavilor nu ar trebui să fie ținut să fie aproape „un sacrament minor” in comparatie cu ceilalti. Atentie la, și de îngrijire pastorală pentru, oameni bolnavi, în cazul în care este, pe de o parte, un semn de sensibilitate a lui Dumnezeu față de cei care suferă, pe de altă parte aduce avantajul spiritual al preoților și a întregii comunități creștine, precum și, în conștientizarea faptului că ceea ce se face , se face lui Isus însuși (cf. Mt 25:40). 4. În ceea ce privește „sacramentele de vindecare”, Sf. Augustin afirmă: „Dumnezeu vindeca toate infirmitățile. Nu vă fie frică, prin urmare, toate infirmitățile vor fi vindecate ... Trebuie să permită numai pe El să vă vindece și nu trebuie să respingă mâinile Lui „(Expunere cu privire Psalmul 102, 5; PL 36, 1319-1320). Acestea sunt instrumente prețioase de harul lui Dumnezeu, care ajuta o persoana bolnava de a se conforma tot mai mult la misterul morții și învierii lui Hristos. Împreună cu aceste două sacramente, aș dori, de asemenea, să sublinieze importanța Euharistiei. A primit la un moment dat de boală, aceasta contribuie intr-un mod singular de a lucra această transformare, asociind persoana care împărtășește cu Trupul și Sângele lui Cristos pentru a oferi pe care a făcut din el însuși la Tatăl pentru mântuirea tuturor. Întreaga comunitate eclezială, și comunitățile parohiale, în special, ar trebui să acorde atenție pentru a asigura posibilitatea de a primi frecvent Sfânta Împărtășanie, pentru acei oameni care, din motive de sănătate sau de vârstă, nu pot merge la un loc de cult. În acest fel, la acești frați și surori este oferită posibilitatea de a consolida relația lor cu Cristos, care a fost răstignit și înviat, care participă, prin viața lor oferit dragostea lui Cristos, la misiunea însăși a Bisericii. Din acest punct de vedere, este important ca preoții care oferă activitati în spitale, în aziluri și în casele de bolnavi, se simt „, miniștrii pentru bolnavi”, semne și instrumente de compasiune a lui Cristos care trebuie să ajungă la „ fiecare persoană marcată de suferinț㠄(Mesajul pentru Ziua Mondială XVIII celor 22 de bolnavi, noiembrie 2009). Conformație misterului pascal al lui Cristos, realizat prin practica de comuniune spirituală,, are si o semnificație care este total speciale atunci când Euharistia este administrata și primita,. La acel moment al existenței nu există un cuvand într-un mod incisiv cuvintele Domnului: „Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 06:54). Euharistia, conform definiției de Sf. Ignatie al Antiohiei - „medicament al nemuririi, antidot pentru moarte” (Scrisoarea către Efeseni, 20: PG 5, 661), sacramentul trecerea de la moarte la viață, din această lume la Tatăl, care așteaptă toți cei din Ierusalim ceresc. 5. Tema acestei Mesajul pentru Ziua Mondială a XX, „Ridică-te și du-te; credința ta te-a vindecat”, de asemenea, așteaptăm cu interes „Anul de credință”, care va începe la 11 octombrie 2012, o valorosa ocazia să redescopere puterea și frumusețea credinței, să examineze conținutul său, și să mărturisească în viața de zi cu zi (cf. scrisoarea apostolică Porta fidei, 11 octombrie 2011). Eu doresc să încurajeze oamenii bolnavi in suferința de a găsi întotdeauna o ancoră sigură în credință, hrănită de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin rugăciune personală și prin Sacramente, în timp ce invit pastori care urmează să fie din ce în ce pregătiți pentru cei bolnavi. Urmand exemplul bunului samaritean și ca ghizi ai turmelor care le sunt încredințate, preoții ar trebui să fie plin de bucurie, atenti la cei mai slabi, simpli și păcătoși, exprimându-și mila infinită a lui Dumnezeu cu cuvintele linistitoare de speranță (cf. Sf. Augustin, Scrisoarea 95 1:. PL 33, 351-352. Pentru toți cei care lucrează în in sănătate, și la familiile a caror rudele sunt suferinta dea vedea suferințele Domnului Isus pentru pacatele noastre, îmi reînnoiesc mulțumesc mea și a Bisericii, pentru că, în experiența lor profesională și în tăcere, de multe ori fără a menționează chiar și numele lui Cristos, l-au manifesta in mod concret (cf. Predica, Mir în masă, 21 aprilie 2011). Pentru Maria, Maica Milei și Sănătate a Bolnavului, ne ridicam privirea noastră încredere și rugăciunea noastră; poate compasiunea ei materna, cu experiență in suserinta a Fiului murind pe Cruce, să ne însoțească și să ne susțină credința și speranța fiecarui bolnav și persoană care suferă pe drumul vindecarii ranilor corpului și spiritului! Eu vă asigur tot ce îmi amintesc pentru fiecare din voi n rugăciunile mele, în timp ce mi-aș împărți petru fiecare dintre voi o specială Binecuvântare Apostolică. Din Vatican,cu solemnitate pe 20 noiembrie 2011, a Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului.

DR. GHEORGHE P.BUDAU -DEVA fiamc.org

Sursa: www.c.org


Contor Accesări: 1699, Ultimul acces: 2019-08-25 09:26:04