Biblia citita cu ochii lui Augustin (I) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Biblia citită cu ochii lui Augustin (I)

[2012-02-08]
A simțit vocația augustiniană când încă era tânăr licean la Malta. Când a venit războiul a trebuit să presteze serviciu militar în artileria antiaeriană, însă acest lucru nu l-a împiedicat să încoroneze acel vis și să cultive pasiunea sa față de studiul Sfintei Scripturi, în care astăzi este unul dintre specialiștii indiscutabili. Împreună cu priorul general de atunci, Agostino Trapc, în anul 1969 a întemeiat Institutul Patristic "Augustinianum", al cărui prim președinte a fost el, lucrând și drept consultant al Congregației pentru Doctrina Credinței în anii în care era prefect Cardinalul Joseph Ratzinger. Este părintele Prosper Grech, călugăr din ordinul sfântului Augustin, care va fi creat Cardinal la Consistoriul din 18 februarie. În ajunul hirotonirii episcopale - care îi va fi conferită miercuri 8 februarie în co-Catedrala "Sfântul Ioan" în Malta - părintele Grech, în interviu acordat lui Nicola Gori pentru L'Osservatore Romano, reparcurge etapele vieții sale și ale carierei sale de academician și de studios. Redăm materialul de pe Ercis.ro, astăzi prima parte.
- Cum s-a născut vocația dumneavoastră augustiniană?
- Încă de copil simțeam ceva: probabil o chemare, nu bine definită, la chemarea călugărească. Apoi am mers la școală și am obținut licența liceală. Când a venit războiul, împreună cu mama mea a trebuit să mergem la tatăl meu la Alexandria în Egipt, unde avea serviciul. Dar au început bombardamentele grele asupra Maltei și nu am putut să plecăm. Atunci m-am înscris la facultatea de medicină de la Universitatea din Malta, însă experiență a durat numai puține luni. Îmi amintesc că la universitate eram jumătate studenți și jumătate soldați. Eu eram în artileria antiaeriană și mergeam la cursuri în ținută de soldat. Desigur, războiul te face să te gândește la multe lucruri: astfel am reflectat asupra vocației mele, pe care deja o simțeam de mic copil. Vărul meu era augustinian. I-am deschis inima mea. Și astfel el a vorbit cu provincialul.
În anul 1943 am fost primit în ordin. Atunci a început viața mea augustiniană și trebuie să spun că nu mi-a părut rău niciodată că am îmbrățișat-o. Am făcut deci noviciatul și cei doi ani de filozofie la Rabat în Malta, în timp ce pentru teologie, în anul 1946, am fost trimis de provincial la Roma. Am frecventat cei patru ani la Colegiul internațional "Sfânta Monica" și anul suplimentar la Universitatea Pontificală Gregoriană pentru licență. În sfârșit, după teza mea, m-am înscris la Institutul Pontifical Biblic, unde am obținut licența și doctoratul.
- Cum s-a născut ideea de a întemeia Institutul Patristic "Augustinianum"?
La sfârșitul anilor Șaizeci, la Colegiul internațional "Sfânta Monica" era augustinianul Antonio Casamassa. Era un mare patrolog și un vestit profesor. În acel timp eu eram la Institutul Pontifical Biblic. Vorbind cu părintele Agostino Trapc, care era pe atunci asistent al priorului general al ordinului, l-am întrebat dacă nu era cazul să se deschidă un institut patristic, după stilul institutului biblic și al celui oriental. Părintele Trapc mi-a răspuns că aceea a fost mereu ideea sa. Așa s-a născut proiectul. Atunci când Trapc a fost ales prior general, eu eram secretarul monseniorului Petrus Canisius Jean van Lierde, vicar general al Sanctității Sale pentru Cetatea Vaticanului. Noul prior general m-a chemat și am început să realizăm proiectul. Data oficială de înființare este 14 februarie 1969. La 25 iulie 1969, Congregația pentru Educația Catolică a dat un decret pentru recunoașterea canonică. Îndatoririle specifice prefixate erau acelea de a oferi o specializare în studiul Părinților Bisericii, pentru că s-a simțit din mai multe părți o astfel de lipsă.
În pofida indicațiilor Conciliului al II-lea din Vatican, Părinții Bisericii era încă puțin cunoscuți, pentru că studiile se concentrau pe Sfânta Scriptură și pe teologia contemporană. În realitate, pentru a face o teologie serioasă nu se poate porni direct de la teologia din secolul al XX-lea fără a lua în considerare teologia din primele secole, altminteri se riscă să se piardă din vedere Tradiția. Părinții sunt martori ai credinței Bisericii primare, care era mai aproape de apostoli. Studiul lor era esențial. În afară de asta, este un studiu foarte interesant, pentru că nu este vorba numai de filologie, ci și de istoria Bisericii din primele secole, de sociologie, de filozofie și de arheologie. Deci este important să se studieze Părinții Bisericii, pentru că exemplul lor, tradus în termeni moderni, poate să ofere și o hermeneutică specifică de aplicat la timpurile noastre. De fapt, și astăzi trăim într-o lume destul de îndepărtată de creștinism. Și nu că problemele actuale ar fi atât de diferite de cele de atunci.
- Dumneavoastră ați fost membru al comisiei pregătitoare a constituției apostolice Sapientia Christiana, despre normativa universităților și facultăților ecleziastice. De ce anume v-ați ocupat?
- Am fost în comisie și, împreună cu Cardinalul Jose Saraiva Martins, m-am ocupat îndeosebi de secțiunea despre studii. În această privință, cred că acest document astăzi are nevoie de un pic de revizuire. Studiile au fost structurate așa cum se face de obicei: filozofia, teologia și apoi măcar doi ani de specializare teologică. Însă, actualmente se simte un pic necesitatea de a da mai mult spațiu filozofiei, chiar și pentru cei care vin din institutele de specializare și de pregătire. Asta pentru că suntem înconjurați de gândirea slabă, deci de multe ori lipsită de o solidă bază metafizică. Lucru care este în schimb de extremă necesitate pentru reflecția teologică. Apoi, în unele seminarii teologia generică nu este studiată corespunzător. Atunci când un student ajunge în institutul nostru fără bacalaureatul teologic, trebuie să dea un examen de admitere la licență în teologie generică. În cei doi sau trei ani de specializare, chiar indirect se consolidează această pregătire teologică.
Însă cred că o bună revizuire este necesară, și pentru a adapta constituția la problemele care se referă astăzi îndeosebi la unele țări. Considerăm că între timp au apărut diferite teologii și hermeneutici - ca aceea a eliberării și aceea feministă - care pot să fie și interesante din punct de vedere al reflecției teologice: rămâne faptul că nucleul problemei este teologia pe care am putea-o numi "clasică", împreună cu diferitele sale capitole care pot să fie aplicate și la probleme sociale. Lucrul fundamental este că dacă nu se face teologia perennis, așa cum se spune, este puțin material fie pentru specializări, fie pentru pastorație.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 967, Ultimul acces: 2024-04-15 02:20:14