Nu exista mantuire in afara Bisericii? - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Nu există mântuire în afara Bisericii?

[2012-02-13]
Jim Blackburn
Traducător: Radu și Oana Capan
Teme: Apologetică Biserică

Acest articol a fost scris în contextul american, unde - prin simplificare - există Biserica Catolică și comunitățile protestante, care, conform viziunii subliniate în documente vaticane recente, nu sunt considerate Biserici în adevăratul sens al cuvântului (a se vedea declarația Dominus Iesus a Congregației pentru Doctrina Credinței, din 2000). Dar Bisericile Ortodoxe, având succesiunea apostolică și având același patrimoniu de șapte Sacramente, sunt recunoscute ca Biserici, insistându-se însă că Biserica lui Cristos "subzistă în Biserica Catolică". Astfel, în unele puncte, textul de mai jos are neajunsul de a atribui unele lucruri exclusiv Bisericii Catolice (precum Sacramentele), ignorând cazul Bisericii Ortodoxe. Cu această observație a redacției, vă invităm să citiți articolul apologetic.

Una dintre cele mai greșit înțelese învățături ale Bisericii Catolice este aceasta: "În afara Bisericii nu există mântuire" (Extra ecclesiam nulla salus). Cei care încearcă să îi cuprindă semnificația se duc la formulările folosite de Părinți ai Bisericii și de Concilii ale Bisericii de-a lungul secolelor. Desigur, pentru a înțelege orice formulare izolată a oricărei învățături a Bisericii, trebuie să faci un studiu asupra contextului istoric în care a fost scrisă: de ce a fost scrisă? ce se întâmpla în Biserică în acel moment? care a fost audiența vizată? ș.a.m.d. Trebuie să descoperi cum înțelege Magisteriul Bisericii respectiva formulare. Dacă cineva nu parcurge acest drum ci, de exemplu, tratează formularea ca pe o învățătură de sine stătătoare, riscă mult să nu o înțeleagă corect.

În vremurile recente, Biserica a recunoscut că învățătura ei despre necesitatea Bisericii Catolice pentru mântuire a fost la nivel larg greșit înțeleasă, așa că și-a reformulat-o într-un mod pozitiv. Să vedem ce spune Catehismul Bisericii Catolice pe această temă: "Cum trebuie înțeleasă această afirmație deseori repetată de Părinții Bisericii? Formulată în mod pozitiv, înseamnă că toată mântuirea vine de la Cristos-Capul prin Biserică, Trupul Său" (art. 846). În spiritul ecumenic actual al Bisericii, această reformulare pozitivă lovește mai puțin decât precedentele formulări negative. Dar și așa rămâne controversată. Să vedem cum se potrivește această nouă formulare cu Scriptura.

Isus, Calea

Prima parte a învățăturii reformulate - "toată mântuirea vine de la Cristos-Capul" - este chiar ușor de înțeles și de acceptat pentru toți creștinii, chiar ne-catolici. Este de fapt ecoul cuvintelor lui Isus, așa cum le-a notat Ioan în Evanghelia sa: "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (14,6). Creștinii sunt așadar în unanimitate de acord cu această primă parte. Aceasta este însă tot ce se poate spune despre cum se mântuiește cineva? Biserica Catolică a recunoscut dintotdeauna importanța continuării explicației prin precizarea mijloacelor prin care este oferită mântuirea prin Cristos.

Când a vorbit despre mântuire, Isus a oferit mai multe detalii decât cuvintele pe care le-am citat mai sus. Să luăm de exemplu următoarele trei versete: "Cine va crede și va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat" (Marcu 16,16); "Dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel" (Luca 13,3); "Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (Ioan 6,54). Observați că în aceste trei versete, Isus asociază mântuirea cu Botezul, Spovada și Euharistia. Aceste Sacramente sunt administrate prin Biserică. De fapt, ultimele două cer un preot hirotonit valid pentru administrare, și drept urmare și Sacramentul Preoției trebuie asociat mântuirii. Din toate acestea devine clar rolul Bisericii Catolice în legătură cu mântuirea. Ajungem astfel la a doua parte a formulării din Catehism: "prin Biserică, Trupul Său".

Cu El sau împotriva Lui

Din moment ce Sacramentele sunt mijloacele comune prin care Cristos oferă harurile necesare mântuirii, iar Biserica Catolică, fondată de Cristos, este administratoarea acestor Sacramente, este potrivit să spunem că mântuirea vine prin Biserică. Este asemănătoare situația care exista înainte de înființarea Bisericii Catolice. Înainte de a se revela pe deplin faptul că El era Mesia, Isus însuși a învățat că "mântuirea vine de la iudei" (Ioan 4,22). El i-a indicat femeii samaritene grupul de credincioși care existau în acel timp, prin care mântuirea urma să fie oferită întregi omeniri: evreii. Într-un mod similar, acum că Isus a înființat Biserica Sa, ar putea spune că "mântuirea vine de la catolici"!

Recunoscând aceasta, putem vedea de ce Biserica, în special în timpuri de exoduri în masă (cum s-a întâmplat atunci când s-au dezlănțuit ereziile), a susținut cu tot mai mare putere această doctrină. În loc să arate simplu că Dumnezeu oferă mântuirea de la Cristos, prin Biserică, Biserica a avertizat că nu există mântuire departe de Cristos, în afara Bisericii Sale.

Deoarece Isus a înființat Biserica Catolică drept necesară pentru mântuire, cei care cu bună știință și voință îl resping pe El sau Biserica Sa nu pot fi mântuiți. Vedem aceasta în învățătura lui Isus: "Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine, risipește" (Matei 12,30). De asemenea: "dacă [fratele păcătos] nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș" (Matei 18,17). Paul a avertizat în mod similar: "Evită-l pe omul eretic după prima și a doua mustrare știind că unul ca acesta este un pervertit și păcătuiește, fiind osândit de la sine" (Tit 3,10-11). Toate acestea fiind spuse, trebuie să recunoaștem că această doctrină nu merge până acolo unde își imaginează unii că merge. Unii oameni întreabă: "Aceasta înseamnă că necatolicii merg în iad?" Nu în mod necesar.

Ignoranța invincibilă

Biserica recunoaște că Dumnezeu nu îi condamnă pe aceia care sunt ignoranți nu din vina lor - sunt deci nevinovați - privitor la adevărul Său despre mântuire. Referitor la acest aspect, Catehismul Bisericii Catolice (citând documentul Lumen Gentium, nr. 16, din Conciliul Vatican II) explică: "Această afirmație nu îi vizează pe cei care, fără vina lor, îl ignoră pe Cristos și Biserica Lui: Într-adevăr, aceia care, necunoscând, fără vina lor, Evanghelia lui Cristos și Biserica Lui, îl caută totuși pe Dumnezeu cu inimă sinceră și se străduiesc, sub impulsul harului, să împlinească în fapte voia Lui cunoscută prin glasul conștiinței, pot dobândi mântuirea veșnică" (nr. 847).

Documentul Gaudium et Spes al aceluiași Conciliu Vatican II vorbește în mod similar despre posibilitatea mântuirii: "Acest lucru este valabil nu numai pentru creștini, ci și pentru toți oamenii de bunăvoință, în a căror inimă harul lucrează în mod invizibil. Într-adevăr, de vreme ce Cristos a murit pentru toți iar chemarea ultimă a omului este în mod efectiv una, și anume divină, trebuie să susținem că Duhul Sfânt oferă tuturor posibilitatea ca, într-un mod cunoscut de Dumnezeu, să fie asociați acestui mister pascal" (nr. 22). Această învățătură este pe linia învățăturii lui Isus despre cei care îl resping fără a fi vinovați: "Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat" (15,22).

Când o persoană ajunge să cunoască însă adevărul, trebuie să îl îmbrățișeze, altfel devine vinovată de respingerea lui. Vedem aceasta în cuvintele adresate de Isus fariseilor: "Dacă ați fi orbi, nu ați avea păcat. Dar pentru că spuneți: 'Vedem', păcatul vostru rămâne" (Ioan 9,41). Paul învăța similar cu privire la neamuri: "Cât timp păgânii, care nu au Legea, fac din fire faptele Legii, ei care nu au Legea, sunt Lege pentru ei înșiși. Ei arată că fapta Legii este scrisă în inimile lor și despre aceasta dau mărturie atât conștiința lor, cât și gândurile lor care, pe rând, îi acuză sau îi dezvinovățesc. [Aceasta se va arăta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, după evanghelia mea, prin Cristos Isus" (Romani 2,14-16).

Observați modul atent în care Pavel își alege cuvintele: "gândurile lor care, pe rând, îi acuză sau îi dezvinovățesc". Paul nu spune că aceia care sunt ignoranți în mod nevinovat cu privire la adevăr vor fi mântuiți, ci doar menține deschisă posibilitatea mântuirii lor. În mod similar, scrie: "Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu și al păgânilor? Ba da, și al păgânilor, pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credință și pe cel necircumcis prin credință" (Romani 3,29-30).

Necesară pentru mântuire

După cum am văzut, Dumnezeu a introdus mântuirea în lume prin poporul Său ales, evreii. Revelația lui Dumnezeu către evrei și-a găsit plinătatea în Cristos, Mesia, care a înființat Biserica Catolică. Harul necesar mântuirii continuă să vină de la Cristos, prin Biserica Sa. Aceia care fără vină nu o cunosc și nu o îmbrățișează, pot încă obține mântuirea, dar cei care în mod conștient și voit o resping, resping mântuirea așa cum a stabilit-o Dumnezeu.

Catehismul, încă o dată citând din Lumen Gentium, rezumă acestea după cum urmează: "Bazat pe Scriptură și Tradiție, Conciliul afirmă învățătura de credință că această Biserică peregrină este necesară pentru mântuire. Într-adevăr, Cristos, care este singurul Mijlocitor și Calea mântuirii, este prezent pentru noi în Trupul Său, care este Biserica; El însuși, afirmând în mod explicit necesitatea credinței și a Botezului, a confirmat în același timp necesitatea Bisericii, în care oamenii intră, ca pe o poartă, prin Botez. Prin urmare, nu s-ar putea mântui aceia care, bine știind că Biserica Catolică a fost întemeiată de Dumnezeu ca necesară prin Cristos Isus, nu ar voi să intre în ea sau să rămână în ea" (nr. 846).

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1044, Ultimul acces: 2024-03-28 05:25:53