SCRISOARE DESCHISA CATRE TINERII CANTARETI AI LUI ISRAEL - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE TINERII CÂNTĂREȚI AI LUI ISRAEL

[2013-01-11]
Am fost și eu tânăr ca voi și pot spune că știu ce înseamnă lupta cu tine însuți, cu limitele tale, cu nesiguranța, cu simțământul inutilității și pentru dobândirea unei echilibrate imagini de sine. Ca să reușești, ai nevoie de feed-back pentru tot ce faci. Aprecierile care ar trebui să vină din partea celor apropiați, din familie, din biserică,etc., sunt ca niște scări pe care ai putea urca din haos spre lumină. În fine, până la urmă ți-ai descoperit un talant, acela al muzicii, prin care ai început să câștigi un pic de încredere, și, dacă mă gândesc bine, chiar ai darul unei voci plăcute menit să încânte urechea celor ce te ascultă. Ți-ar prinde bine să nu uiți niciodată că ai primit acest dar de la Dumnezeu și că prin el poți să aduci multă lumină și căldură în sufletele oamenilor. Nu uita de asemenea să folosești acest dar în așa fel încât să nu te înalți pe tine, ci pe Dătător. Nu știu în ce fel vei face lucrul acesta, dar e suficient să vrei să înțelegi că există în muzică, și în artă, în general, cele două atitudini. Dacă într-un fel sau altul îți vei atribui ție lauda pe care ți-o aduc oamenii și n-o vei converti în laudă pentru El, atunci n-o să te bucuri nici tu pe deplin, iar pe El Îl vei întrista…
Observ un lucru: atunci când cânți, uneori reușești să transmiți cu putere ceva din sufletul tău, alteori, deși interpretarea pare destul de elevată și de interesantă, nu transmiți aproape nimic, nu reușești să-mi faci sufletul să vibreze. Care să fie diferența? Cred că este tocmai ceea ce se petrece în gândul tău în timp ce cânți, dacă o faci pentru El sau pentru tine… Sau depinde ce urmărești chiar înainte de a cânta, atunci când alegi o piesă sau alta. Când alegi repertoriul, cu siguranță că alegi ceea ce-ți place ție. Dar dacă te-ai gândi un pic și la ascultătorii tăi? Oare ceea ce îți place ție, le place și lor? Oare ceea ce cânți tu are vreo însemnătate pentru ei? Oare pleacă ei acasă cu simțământul plăcut că au memorat melodia și o vor cânta acasă cu mare plăcere? De cele mai multe ori se aude o muzică ce nu are în prim plan melodia, sau este o melodie atât neînțeleasă, de fragmentată și ciudată, încât pentru cei care ascultă nu-și atinge scopul.
Eu cred că și aici se dă o luptă între egoism și altruism. Ceea ce îți place ție te satisface pe tine și adesea te trezești că ți se spun lucruri din care înțelegi că nu ești chiar pe placul lor. Tu o să rămâi convins că ce îți place ție este cel mai bun lucru posibil? Oare ai putea renunța la tine însuți ca să oferi ceva plăcut sufletului și înțelegerii lor?
Dacă Dumnezeu poate lucra doar într-un om care renunță la sine însuși, pentru a face voia Lui, atunci, oare în muzică, nu ar trebui manifestată aceeași lepădare de sine, aceeași umilință, aceeași ascultare, pentru a obține un rezultat favorabil?
În Biserica noastră, ca de altfel în toate bisericile, nu avem ca majoritate, oameni care înțeleg pe de o parte muzica lui Bach, de exemplu, sau pe de altă parte, muzica mai modernă. De aceea, a cânta preponderent o muzică grea, cultă, nu este o soluție bună, pentru că misiunea Bisericii nu este aceea de a culturaliza masele, ci de a aduce pe oameni la Hristos. De asemenea, a aduce în Biserică focul străin al acordurilor de muzică ușoară, nu este nici aceasta o soluție. Adesea se rostește argumentul acesta că oamenii care stau la ușa bisericii ar aștepta ceva cunoscut, ceva cu care sunt obișnuiți, și după aceea vor intra. Te înșeli!
Atât oamenii de la ușa bisericii, cât și cei care deja au intrat, au nevoie de un mesaj de dragoste și speranță. Deși muzica are în sine un mesaj de care trebuie ținut cont, totuși mesajul explicit vine din partea cuvântului, a textului. Secretul care trebuie cunoscut de toți cântăreții lui Israel este că puterea vine din cuvânt, nu din muzică. Atunci când vrem să avem putere de atracție prin muzică, vom aborda o muzică din ce în ce mai sofisticată, și cât mai cu sare și piper. Nu te mai mulțumesc lucrurile simple, pentru că trebuie să reziști „pe piaț㔅 De asemenea vei căuta o interpretare cât mai de virtuozitate, cât mai elevată, cu fel de fel de exhibiții, în speranța că vei reuși să impresionezi. Vei obține aplauze, dar nu vei scoate lauda pentru Dumnezeu din inimi în care lucrează Spiritul Sfânt.
Dacă alegi repertoriul în funcție de elemente muzicale, greșești. Alege un repertoriu în funcție de text, și atunci vei fi pe calea cea bună. Caută să fii impresionat de cuvintele pe care le cânți, caută o interpretare suficient de curată și de caldă, și se va mișca ceva în sufletele ascultătorilor. Sigur că n-o să ignori de tot calitatea muzicii, dar o să observi că acolo unde este un text de calitate este și o muzică bună. Ar fi bine să fii mulțumit cu o muzică mai simplă. Un solist de calitate se recunoaște după interpretarea autentică și caldă a celor mai simple melodii. Propune-ți să-L preamărești pe Dumnezeu prin cuvintele cântate și printr-o muzică sănătoasă, curată.
Și mai este un lucru: mi se pare că ai ascultat prea mult pe cântăreții lumii și ai împrumutat de la ei un stil care nu se potrivește cu atmosfera prezenței lui Dumnezeu. E mare păcat să aduci foc străin în Biserică. În loc să fii o pricină de laudă și binecuvântare, poți fi o pricină de întristare. Prin cântare, tu deții puterea unei influențe puternice. De ce să nu fii un factor de influență bună, ca un miros de viață spre viață? Știu că-ți place muzica ce apare pe internet, pe youtube, și ai început să te inspiri de acolo, să copiezi muzica de acolo, și uneori găsești melodii frumoase, chiar texte solemne și foarte bune. Dar modul lor de abordare și de interpretare are destule elemente din muzica ușoară, din jazz și din alte stiluri de muzică, încât să o facă nepotrivită pentru slava lui Dumnezeu. Dacă ai putea-o curăța de lucrurile acestea, dacă ai dezbrăca-o de zorzoanele acelei interpretări care atrag laudele și aplauzele omenești, și ai păstra esența melodiei și a mesajului, ar fi mult mai bine.
O să spui că totuși, în anumite contexte, în afara Bisericii, un text creștin pe muzică ușoară (ș.a.) va avea efect pentru publicul respectiv. De acord, pe termen scurt. Pe termen lung efectul va fi contrariul. Nimeni nu se va converti la adevăr, pentru că a ascultat o astfel de muzică. Pentru că e născută în păcat și pentru păcat, neavând pe Dumnezeu în centru, muzica lumii nu se potrivește cu un text religios. Pe de altă parte, cel mai important lucru este că oricine se lipește de o astfel de muzică, o face pentru că îi place, și deja își formează un stil, un caracter. Muzica are valoare și putere formativă, de un fel sau de altul.
Chiar și folosirea negativelor este o problemă destul de serioasă, pentru că ele distrug trăirea autentică. Tu ca solist, devii un mecanism care trebuie să se subjuge cronometrului, și atunci nu mai ai libertatea și puterea de a transmite vibrația ta sufletească; reușești să transmiți poate doar succesiunea unor timpi sincopați și ritmați, ca un mesaj lugubru al trecerii timpului ireversibil.
Apostolul Petru recomandă: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăție nepieritoare a unu duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu!” (1 Petru 3,3.4.)
Întrebi ce legătură are acest îndemn cu muzica? Modul în care se îmbracă un solist este influențat de muzica pe care o cântă. Înfățișarea lui, inclusiv pieptănătura, este în strânsă legătură cu stilul muzicii respective. Dar nu despre asta voiam să scriu. Hai să ne gândim la esența acestui îndemn. De ce oare, conform acestor versete, în Biserica noastră nu se obișnuiește purtarea de cercei, de inele, de brățări, ș.a.? O să spui că se mai poartă… Ai dreptate, după cum și muzica străină încearcă să pătrundă în Biserica (din România)! Pentru că, din nefericire, nu toți înțeleg esența mesajului. Dumnezeu ne-a făcut frumoși. Păcatul a mai stricat câte ceva din înfățișarea noastră, poate unii sunt chiar urâți. Dar dacă pui podoabe pe tine, nu te faci mai frumos. Iar dacă ești frumos, de ce mai pui podoabe? Trebuie să fii nemulțumit că nu ești și mai frumos, sau ai nevoie de podoabe care lucesc, pentru a atrage atenția?
Podoabele spun: „Ia uită-te la mine ce frumos sunt!” Sau: „Vezi cât de bogat sunt, că am numai podoabe de aur?!” Oricum, un creștin nu trebuie să atragă privirile la el pentru cât de frumos sau bogat este, ci să atragă privirile prin bunătatea lui, prin lumina care vine de pe fața lui Hristos. O să spui că unii oameni, care poartă podoabe, nici nu gândesc nimic de felul acesta pentru că așa au fost crescuți, pentru că mama și bunica au purtat podoabe de acest fel, și nu li se pare nimic nepotrivit. Dar dacă este așa, dacă inimile lor nu sunt legate de podoabele lor, atunci când intră în Biserica Adventistă, le va scoate din proprie inițiativă, pentru că va înțelege că trebuie să urmărim dezvoltarea unui caracter potrivit cu Împărăția Neprihănirii, și nu înfățișarea exterioară care să contribuie la preamărirea personală.
Pe plan muzical, sunetele Do – Re – Mi, sunt și trebuie să fie Do – Re – Mi, după cum în limba română spunem că citim așa cum scriem. Pentru ce sunetele muzicale să fie împodobite cu fel de fel de artificii cum ar fi: alunecări pe ton, de sus în jos sau de jos în sus, sincope, flexiuni timbrale, vibrații și fel de fel de exhibiții artificiale? La fel ca podoabele de care vorbește ap. Petru, și aceste podoabe sonore nu fac altceva decât să atragă atenția la noi înșine, la măiestria interpretativă și să ne aducă, pentru că vrem cu orice preț, un plus de avantaj în competiția cu alți cântăreți.
Orice podoabe și zorzoane de felul acesta, împrumutate din altă muzică, reușesc foarte bine să atenueze mesajul, și nu să-l evidențieze. Orice lucru care tinde să defavorizeze mesajul nu este pentru slava lui Dumnezeu. Volumul sonor al instrumentelor acoperă de cele mai multe ori cuvintele. O interpretare care tinde să scoată în evidență frumusețea unor vocale măiestrit interpretate, pune în umbră consoanele și astfel cuvintele rămân neînțelese. Când apar și podoabele cele lucitoare, atenția este atrasă către ele, și mesajul se pierde. Soluția este o interpretare curată, simplă, bine condusă și susținută, adaptată mesajului respectiv. Cântărețul să nu se teamă că dacă va cânta simplu, ca la școală, nu va câștiga aprecierea publicului. Să se concentreze asupra mesajului! Să nu cânte piese care să aibă un text diluat, neimportant și simplist. Să-și pună toată încrederea în cuvintele care izvorăsc din Cuvânt, și efectul va fi garantat, pentru slava Lui!
www.bcatana.blogspot.ro

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 726, Ultimul acces: 2021-01-15 04:29:34