Marturisitorul Ioan Ianolide in temnita comunista - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Mărturisitorul Ioan Ianolide în temnița comunistă

[2013-02-11]
Unul dintre apropiații lui Valeriu Gafencu în temnița de la Aiud, mai apoi în penitenciarul-spital de la Târgu Ocna, a fost Ioan Ianolide, cunoscut astăzi prin cartea sa „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă“. Totuși, lucrarea sa oferă puține repere biografice, care pot fi găsite în dosarele întocmite împotriva sa de Securitate. Ioan Ianolide s-a născut la 27 ianuarie 1919, în familia unui aromân înstărit din Dobrotești, jud. Teleorman. Având o situație materială bună, părinții l-au trimis să studieze Dreptul la București. În 1937 intră în Frățiile de Cruce, însă, după interzicerea partidelor politice de către regimul carlist, Ianolide nu mai activează. Își reia activitatea politică pentru puțin timp, până la rebeliunea legionară. La 19 octombrie 1941 este arestat de Siguranță în pădurea de la Băneasa, alături de alți 28 de tineri. La proces, el acuză autoritățile polițienești că este victima unei înscenări, susținând că la anchetă a fost torturat fizic, fiind nevoit astfel să scrie declarațiile cu mâna stângă. Cu toate acestea, este condamnat de justiția militară la 25 de ani muncă silnică pentru participare la organizație interzisă de lege. A cunoscut temnițele de la Jilava, Văcărești, Aiud și Alba Iulia. La Aiud a fost pedepsit de nenumărate ori din ordinul comandantului închisorii, Aurel Munteanu. De pildă, la 2 decembrie 1943, Ianolide a primit „6 lovituri cu cureaua la spate pentru că a refuzat să salute pe primul gardian“, apoi, „a fost izolat 10 zile în celulă pentru că a activat în educația legionară în penitenciar etc. etc. etc“. În mai multe rânduri cere rejudecarea procesului, în 1946 obținând o reducere a pedepsei cu 6 ani și trei luni. Muncește în lagărul de la Galda, alături de prietenul său, Valeriu Gafencu. Cunoaște reeducarea de la Pitești, apoi, grav bolnav, în 1950, este internat în spitalul-penitenciar de la Tg. Ocna. Aici cunoaște transformarea spirituală. Ajutat de prietenul său Gafencu, care lansase principiile de viață creștină, Ianolide propovăduiește în mijlocul colegilor de suferință adevărata credință creștină ortodoxă, dezbrăcată de orice nuanță ideologică legionară, adresându-se legionarilor și nelegionarilor deopotrivă. Prin credința și faptele săvârșite în penitenciar devine un model de viețuire creștină. Ulterior, este transferat la Caransebeș, apoi la Văcărești (1953), Gherla (1957) și Aiud. De aici, în martie 1959 este mutat la Ministerul de Interne, unde alături de alți 28 de foști colegi de suferință este acuzat de înființarea unei adevărate conspirații legionare în închisori, pentru ca, după eliberare, să submineze regimul „democrat-popular“. Refuză categoric „să recunoasc㓠acest scenariu diabolic al anchetatorilor la confruntările cu alți deținuți, mărturisind adevărul de credință, mai presus de orice atitudine politică. La 28 august 1959 este condamnat de Tribunalul Militar București la 25 de ani de muncă silnică, pedeapsă comutată din 19 octombrie 1941. Încă din timpul anchetei este internat în Penitenciarul-spital Văcărești, apoi din noiembrie 1959 mutat la Gherla. Ulterior, este retrimis la Aiud, unde refuză categoric să accepte reeducarea. Este eliberat la 31 iulie 1964, fiind urmărit de Securitate până la trecerea la cele veșnice.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din 11 februarie 2013)

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 503, Ultimul acces: 2021-04-08 02:07:53