Sfantul Ambrozie, prieten cu imparatii si cu saracii - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Sfântul Ambrozie, prieten cu împărații și cu săracii

[2013-02-11]
Născut în jurul anului 339 în Treveri (Trier), ca fiu al unui prefect roman și al unei creștine practicante, Sfântul Ambrozie a studiat la Roma, având o ascensiune politică remarcabilă, ajungând foarte repede guvernator în nordul Italiei. Ales episcop de Milano după moartea episcopului arian Auxențiu, fiind încă catehumen, Sfântul Ambrozie s-a remarcat prin predicile pline de patos pe care le-a rostit, prin combaterea arianismului, prin curajul de a mustra chiar împărații și, nu în ultimul rând, prin purtarea de grijă față de săraci.
Ambrozie s-a născut în jurul anului 339 (după unii în 335), într-o familie distinsă. Tatăl său, cu același nume, a fost prefectul Galiei (cu reședința în Trier), iar mama sa era o creștină practicantă. Pierzându-și tatăl la o vârstă fragedă, mama sa s-a hotărât să plece la Roma cu Ambrozie și cu ceilalți doi copii, pentru a le oferi o educație aleasă. Aici, Ambrozie, cel mai tânăr dintre frați, a făcut studii de filozofie, filologie și juridice, după desăvârșirea cărora a făcut o carieră strălucită, distingându-se prin calitățile sale oratorice. Apreciind calitățile tânărului avocat, împăratul Valentinian I (364-375) l-a numit guvernator al provinciilor Emilia și Liguria, având ca reședință orașul Mediolanum (orașul Milano de astăzi).
„Ambrozie să fie episcop“!
Anul 374 a fost unul capital în viața tânărului guvernator. Murind episcopul arian Auxențiu, problema succesiunii acestuia a dus la dispute între ortodocși și arieni. Astfel, reprezentanții celor două partide s-au adunat într-o biserică locală. Fiind prezent la discuțiile acestora și ajungându-se în mod inevitabil la ceartă, Ambrozie a intervenit pentru a calma spiritele, iar intervenția sa, făcută cu multă abilitate, a adus pace între partide. În această liniște se pare că s-a auzit glasul unui copil strigând: „Ambrozie să fie episcop!“ Acest strigăt a fost interpretat de către cei prezenți ca un semn divin, toți fiind de acord să-l aleagă pe tânărul guvernator episcop. Noul ales a ezitat să accepte această demnitate, deoarece era doar un catehumen, dar a cedat la insistențele poporului. După botez, a primit hirotonia în diversele trepte ierarhice, la opt zile după încreștinare fiind hirotonit episcop. Aceasta se petrecea într-o zi de 7 decembrie.
Preocupările episcopului ascet și mustrările aduse împăraților
Noul episcop s-a îngrijit mai întâi să-și însușească o bună cultură teologică, prin aprofundarea studiului Sfintei Scripturi și prin parcurgerea operelor Sfinților Părinți, sub îndrumarea preotului Simplicianus. În scurt timp, a devenit un predicator remarcabil. Imediat după alegerea și hirotonia întru episcop și-a vândut întreaga avere, împărțind apoi veniturile obținute săracilor. Conștient de marea sarcină care i-a fost încredințată, s-a dedicat întru totul noii misiuni, conducându-și eparhia în mod exemplar. Dragostea lui față de cei săraci și necăjiți era atât de mare, încât la răscumpărarea unor captivi a poruncit să fie vândute anumite obiecte de cult, care nu erau indispensabile cultului, pentru a procura banii necesari (cf. Constantin Voicu, „Patrologie II“, București 2009, 277). Episcopul Ambrozie a mai fost preocupat de răspândirea monahismului în nordul Italiei, dar și de convertirea ultimelor rămășițe ale păgânismului din acest teritoriu. El a reușit să ducă dreapta credință la triumf în disputele cu arienii, înmulțiți în timpul predecesorului său, Auxențiu.
Din cauza poziției sale intransigente față de arieni, Ambrozie a avut greutăți cu împărăteasa Iustina, mama împăratului Valentinian II, care îi susținea pe aceștia. Tradiția vorbește și de faptul că episcopul Ambrozie s-a impus cu autoritate chiar în fața împăratului Valentinian II, nedorind să cedeze o biserică arienilor.
Se pare că Ambrozie a fost prieten bun cu împăratul Teodosie cel Mare (375-395). Cu toate acestea, episcopul orașului Milano n-a ezitat să-l mustre pe împărat într-o situație dramatică. În anul 390 a avut loc o răscoală la Tesalonic, în care poporul a ucis câțiva funcționari, reprezentanți ai statului. Teodosie auzind de cele întâmplate, a dispus măcelărirea locuitorilor orașului, fiind omorâte în hipodrom nu mai puțin de 7.000 de persoane. Aflarea veștii l-a mâhnit foarte tare pe Ambrozie, care n-a ezitat să-i scrie împăratului și să-i ceară să facă penitență publică, excomunicându-l până când avea să facă acest lucru. După o pocăință sinceră de opt luni de zile, Ambrozie i-a permis din nou împăratului să primească Sfintele Taine. Se pare că această atitudine i-a adus multă admirație din partea împăratului, care, într-un anumit context, a declarat că el cunoaște doar un singur episcop adevărat: pe Ambrozie.
Sfântul Ambrozie a jucat un rol important în convertirea Fericitului Augustin, aducându-l de la maniheism la dreapta credință. Ascultător nelipsit al predicilor sale, Fericitul Augustin chiar mărturisește în „Confesiunile“ sale că elocvența episcopului de Milano era cuceritoare și tonul „acestui apostol al prieteniei“ era de neuitat.
Având la bază o cultură clasică solidă, căreia i-a adăugat și una teologică, fiind cunoscător bun al scrierilor Părinților greci și latini, Sfântul Ambrozie a scris mult, având un stil plăcut și armonios, chiar dacă n-a ajuns la profunzimea altor Sfinți Părinți. De la el ni s-au păstrat scrieri dogmatice, exegetice, morale și ascetice, dar și cuvântări, imne și 91 de epistole.
În jurul vârstei de 60 de ani, după circa 23 de ani de păstorire, s-a stins din viață la 4 aprilie 397, în Vinerea Mare. Biserica Ortodoxă și Bisericile Romano-Catolică și Anglicană îl prăznuiesc în fiecare an pe acest sfânt mare părinte la data de 7 decembrie, zi în care a primit hirotonia întru episcop.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din 11 februarie 2013)

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 469, Ultimul acces: 2021-04-03 21:43:38