Papa Francisc e personalitatea anului, dar nu este omul acestor vremuri (Adevarul.ro) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2023 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Papa Francisc e personalitatea anului, dar nu este omul acestor vremuri (Adevarul.ro)

[2013-12-16]
După un secol de așteptare, lumea a reușit să-i furnizeze Vaticanului un papă. Și-a luat hainele de înaltă căpetenie a Bisericii catolice, și-a luat nume simplu și i-a prezentat lumii discursul său despre bogăție, smerenie și om. Toate acestea l-au făcut omul anului în topul „Time“
Revista „Time“ l-a desemnat pe Jorge Mario Bergoglio, cunoscut drept Papa Francisc de acum și până la moarte (dacă nu se decide să se retragă înainte de vreme) personalitatea anului 2013. Pe locul doi a ajuns Edward Snowden. O fi bine, o fi rău? Eu nu l-aș fi ales pe Snowden, în esență e un hoț, e un Robin Hood care nu trage cu arcul, ci a tras cu stick-ul date din serverele NSA. Lăudabil gest, condamnabilă faptă.
Am prins două alegeri de Papă până acum, le-am prins în anii aceștia 2000 și au fost așa cum vor fi toate evenimentele de acum: nebune. Oamenii vor vrea să fie tot mai aproape de acești potențiali lideri ai bisericii, vor vrea poze, videoclipuri și tot mai multe tablete și telefoane se vor ridica peste capete la fiecare alegere. Pe acest fond a venit Bergoglio, un om simplu din America de Sud, iar discursul său e pe măsură.
Într-un document de 84 de pagini, Papa Francisc a vorbit despre bucurie, despre ce ar trebui să facă oamenii, despre cum bogătașii ar trebui să se uite și la săraci, să-i ajute, și despre cum biserica are nevoie de o față nouă. Cu altă ocazie a vorbit deschis despre homosexuali, s-a tras și într-un selfie cu câțiva tineri, iar Biserica pe care o reprezintă a câștigat un plus de imagine.
Nu contest că Bergoglio așa e, un om simplu cu visuri mari, cu discursuri frumoase, domoale, dar nu s-a născut în vremea bună și nu s-a urcat pe tronul Vaticanului la timp. La fel cum Biserica a întârziat, în ultimii 1.300 de ani, să aleagă un papă din afara Europei, așa și Papa Francisc pare un om al unor timpuri „de poveste“, romantice.
Dincolo de omul papă, este Biserica. Nu mă îndoiesc că are un mecanism complex de marketing și PR cum greu mai găsești. Este o entitate - și nu mă refer doar la cea catolică, ci la toate bisericile în general - care ascunde sub covorul istoriei maldăre de cadavre ale contestatarilor, biblioteci de cărți arse pentru a ascunde adevărul văzut de alții și mai ascunde averi pe care i le-au turnat în cufere regi, împărați, negustori, binevoitori, soldați sau oameni simpli. Omenirea a mers însă înainte.
Omenirea poate fi comparată cu un om. Avea nevoie de lecții, de „fă așa, că așa e bine, știu eu“, de mâna părintelui care să-i ghideze primii pași. Dar omenirea s-a maturizat acum, iar religia, a cărei față și Francisc este, are nevoie de o schimbare radicală pentru a mai merge înainte, că de renunța sigur nu vrea. Bergoglio e o carte norocoasă, e omul care s-a lipit perfect de criza economică a Europei, a lumii. Oamenii la nevoie sunt mai apropiați și sorb cu mai mult nesaț din cupa discursului care cheamă la unitate, iubire și smerenie, a se vedea în acest sens modul în care oamenii se alătură oamenilor după războaie și dezastre. Biserica catolică a tras lozul câștigător, iar Vaticanul știe asta, dar în același timp a tras și de timp.
Oamenii au răbdare, generații se nasc și generații mor pentru a învăța, pas cu pas, câte o lecție. Dar și răbdarea e pe sfârșite când vine vorba de religie. La vremuri noi și oameni noi se cer credințe noi, iar Papa Francisc nu este acesta.
Este omul anului 2013 conform unei publicații, este persoana care, rotund, încheie ceea ce Iisus a început în urmă cu peste 2000 de ani alături de alți oameni care au crezut în el, dar nu are cheia salvării credinței în valorile cultului creștin. Discursurile îi sunt nerealiste - vezi aici - și eu îl găsesc drept un bunic mucalit, cu multe povești și cu chef de povestit care și-a primit jilțul și-și mai așteaptă nepoții. Ei i se așază pe genunchi, iar el începe să le vorbească despre o lume pe care ei nu o cunosc și la care reacționează puțin, pe moment, apoi revin la treburile lor, la jocul lor. El rămâne în jilț, adormind cu ochelarii pe nas.
Notă: M-am declarat ateu la ultimul recensământ, dar m-am născut creștin-ortodox și am fost botezat în acest cult. Mi-am ales „noua religie“ în urmă cu aproape zece ani, până în prezent nu m-a dezamăgit.
Autor: Răzvan Băltărețu

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 542, Ultimul acces: 2023-01-27 03:32:04