Prezenta arhiereasca in mijlocul detinutilor din Rebibbia Noul Complex din Roma - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Prezență arhierească în mijlocul deținuților din Rebibbia Noul Complex din Roma

[2013-12-30]
Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei s-a aflat la 27 decembrie 2013 în mijlocul deținuților din penitenciarul Rebibbia N. C. Aici, în biserica institutului Preasfinția Sa a oficiat Canonul Nașterii Domnului și a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură.
„Preasfințitul Părinte Siluan a slujit Canonul Nașterii Domnului și a rostit un ziditor cuvânt de învățătură. A vorbit de pacea lui Dumnezeu și de bună-voirea oamenilor. Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să meargă pe drumul Bisericii care duce la Hristos, Cel întru care toate sunt cu putință. A urmat împărtășania celor care s-au spovedit și s-a dat anaforă celor care nu erau pregătiți. Apoi, Colindătorii au cântat Preasfințitului: „În coliba-ntunecată”, „O minune!”, „Crăciun frumos”, „A venit și aici Crăciunul”, „Crezul” - corala fiind condusă de sora Eugenia Mitranca, care a făcut și pregătirile de rigoare timp de trei săptămâni cu deținuții coriști”, după cum ne-a transmis Pr. Ioan Lupășteanu.
Bolog Felix în schimb a rostit un cuvânt de salut către Preasfințitul Siluan, exprimând oarecum sentimentele și starea tuturor celor care erau închiși: „…Am dori să vă spunem că, în închisoare, am învățat prin Biserică să suferim cu Dumnezeu și în felul acesta să fim mai puternici sufletește. Prin rugăciune și credință am dobândit o vedere nouă asupra suferinței și sensului ei. Suferința cu Hristos Domnul am înțeles-o într-un târziu ca pe un dar, ca pe o bogăție care ne va fi necesară la Judecată. La început, eu, personal, înțelegeam suferința ca pe o nedreptate, ceva ce nu trebuia să mi se întâmple chiar mie. Mă comparam cu alții mai “norocoși” ca mine și nu cu Omul durerilor. Când am acceptat suferința prin credință ca pe o taină îngăduită de Dumnezeu, m-am înseninat. Nu doresc suferința, dar nici nu vreau să fug de crucea care mă poate mântui. Aș dori, Preasfințite, să vă rugați pentru ca să putem primi putere să ne ducem crucea cu mai multă credință și cu mai multă acceptare. Aici, în penitenciar, crucea cea mai grea este egoismul individual și dezbinarea între români. Prin Biserică, unii dintre cei prezenți aici au reușit oarecum să se depășească și să se dăruiască. În Crucea lui Iisus am înțeles că lacrimile noastre, ale copiilor și femeilor noastre, nu sunt inutile pentru că dorim să ne schimbăm și să rămânem alături de ei…”
Preasfințitului i s-a înmânat și o Iesle artizanală confecționată de Florin Dascălu și de un grup de colaboratori. Dânsul a mulțumit și a exprimat cuvinte de încurajare și de exortație legate de dorința lor ca lacrimile să nu fie inutile și fiecare din cei prezenți să se poată întoarce și rămâne alături de familiile lor.
Prin bunăvoința Preasfinției sale s-au împărțit calendare, cărți de rugăciune, iconițe și o carte de lectură duhovnicească cu un titlu semnificativ pentru ei: „Cuvinte de folos pentru vremuri de încercare”.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 965, Ultimul acces: 2024-03-28 01:34:08