Un Craciun "foarte franciscan" - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Un Crăciun "foarte franciscan"

[2014-01-01]
John L. Allen jr.
Traducător: Ecaterina Hanganu
Teme: Biserică
Etichete: Papa Francisc

Crăciunul cu Papa

În calitate de vaticanist cu oarecare vechime, e greu să mai fii surprins de întrebările care îți sunt adresate. Și totuși, în noaptea de Ajun, chiar înainte de Liturghie, am fost pus în încurcătura de o întrebare adresată în direct în emisiune: "Cum mă aștept să 'răstoarne' Crăciunul Papa Francisc?"

La prima vedere, ideea că un Papă ar putea să schimbe ceva în mod conștient în desfășurarea uneia dintre cele mai sfinte perioade ale calendarului liturgic pare atât de aiurea, încât cu greu te abții să nu spui: "Următoarea întrebare, vă rog". Și aceasta în special după ce Arhiepiscopul polonez Konrad Krajewski, responsabil cu activitatea caritabilă personală a Papei, a creat o legendă urbană neverosimilă conform căreia Papa Francisc ar merge noaptea incognito pe străzile Romei.

În loc de aceasta, am "mormăit" un răspuns despre faptul că diferența nu va fi probabil în substanța Crăciunului, ci în popularitatea Papei Francisc. Dat fiind faptul că Papa Francisc este perceput ca un nonconformist, probabil se aștepta cu totul un alt răspuns, dar acesta a fost singurul și cel mai bun pe care îl puteam oferi atunci. După ce am reflectat mai mult, acest răspuns mi se pare acum inadecvat.

Papa Francisc, evident, nu a refăcut mesajul fundamental al Crăciunului, nici nu s-a îndepărtat semnificativ de scenariul urmat de Papii care l-au precedat. Și totuși, Crăciunul 2013 poartă amprenta clară a Papei Francisc, exprimată prin reflectarea celor trei "stâlpi" ai pontificatului său: conducerea ca slujire; Evanghelia socială; milostivirea.

Conducerea ca Slujire

În scurta sa alocuțiune către Curia Romană din 21 decembrie a.c., Papa Francisc a subliniat importanța spiritului de slujire în Vatican, spunând că fără acesta, Vaticanul nu este nimic altceva decât un "punct vamal greoi și birocratic". A trasat ca sarcină oficialilor Vaticanului să se străduiască să dovedească pasiune pentru slujire, în special pentru Bisericile locale din întreaga lume, mai degrabă decât "să îi inspecteze și să îi chestioneze" pe ceilalți. Mai târziu, în aceeași după-amiază, Papa Francisc a arătat ce înseamnă în concepția lui spiritul de slujire, vizitând timp de aproape trei ore copiii bolnavi și familiile lor la spitalul "Bambino Gesù" din Roma.

Important de menționat, de asemenea, că Sfânta Liturghie din noaptea de Crăciun a durat numai puțin peste o oră și jumătate, iar mesajul Urbi et Orbi din ziua de Crăciun, aproximativ o oră. Papa Francisc a acordat mai mult timp copiilor de la spital decât oricărei alte activități din agenda sa de Crăciun. Fotoreporterilor si cameramanilor TV li s-a permis accesul numai la sosirea și la plecarea Sfântului Părinte, restul timpului de emisie fiind acoperit de declarațiile pacienților și familiilor lor despre ce a însemnat prezența Papei pentru fiecare. Tocmai aceasta a făcut ca evenimentul să fie mult mai impresionant decât un fotoreportaj obișnuit.

Și încă o dovadă a iubirii cu totul deosebite pe care Sfântul Părinte o are pentru copii: la sfârșitul Sfintei Liturghii din noaptea de Crăciun, i-a fost prezentat un grup de copii reprezentând cele cinci continente, care i-l oferiseră pe Pruncul Isus pentru ieslea Nașterii. Papa Francisc a întârziat procesiunea de încheiere, ca să îi îmbrățișeze și să le vorbească. În esență, Papa Francisc ar dori să "recalibreze" impresia generală despre conducătorul Bisericii Catolice, pentru ca atunci când oamenii văd însemnele angajării ecleziale, cum este colarul și crucea pectorală, să le asocieze nu atât cu puterea, cât cu slujirea. În timpul primelor nouă luni de pontificat, el a construit cadrul pe care îl consolidează și în care evoluează acum prin această abordare deosebită a Crăciunului.

Evanghelia socială

În cursul alocuțiunii sale de la Angelus-ul de duminică, 22 decembrie, Papa Francisc a reperat un grup de protestatari italieni, disperați din cauza șomajului și lipsiți de servicii sociale, care purtau un banner pe care se putea citi: "Săracii nu pot să aștepte!" Papa Francisc a arătat spre banner și a exclamat: "Frumos!", lansându-se imediat într-un apel în favoarea oamenilor străzii, arătând în ce mod sărăcia atacă viața de familie și îndemnându-i în același timp pe protestatari să nu se manifeste violent.

În predica de la Sfânta Liturghie de Crăciun, Papa Francisc a arătat bazele spirituale ale evangheliei sociale. A subliniat în special "vulnerabilitatea" pe care a implicat-o voința Domnului de a se naște într-o familie săracă și a remarcat că primii cărora le-a fost dat să afle că Isus s-a născut au fost păstorii, "fiindcă ei erau printre cei de pe urmă oameni, paria, proscrișii." Așa cum procedează în general Papii, Sfântul Părinte s-a referit în alocuțiunea sa Urbi et Orbi la o serie de "puncte fierbinți" mondiale, începând cu Siria, trecând apoi la Republica Centrafricană, Sudul Sudanului, Nigeria, conflictul Israel/Palestina și Irak. Atenționările au fost făcute înainte ca acele două mașini-capcană să explodeze în Bagdad, ucigând cel puțin 38 de persoane în ziua de Crăciun și oferind astfel încă o dovadă cutremurătoare despre amenințările la care este supusă minoritatea creștină în această zonă.

Pentru italieni în special, momentul în care Papa Francisc s-a referit la tragedia de la Lampedusa a avut o semnificație politică specială. Aceasta insulă, aparținând Italiei, situată în Sudul Mediteranei, servește ca punct major de sosire a imigranților săraci din Africa și Orientul Mijlociu în drum spre Europa, dar sunt zeci de mii care mor încercând să treacă; în plus, există mărturii cutremurătoare despre tratamentul degradant și torturile la care sunt supuși imigranții în centrul de detenție din Lampedusa. Papa Francisc a efectuat prima sa călătorie în afara Romei, la Lampedusa, la 8 iulie 2013. Problema imigranților a devenit de atunci o preocupare majoră pentru Papa Francisc. "Să asigurăm migranților aflați în căutarea unei vieți demne, acceptare și ajutor", a spus Sfântul Părinte. "Fie ca niciodată să nu se mai repete tragedii ca aceea la care am fost martori anul acesta, la Lampedusa!"

Și iată încă un semn că influența Papei Francisc trece cu mult dincolo de cuvinte: un grup de imigranți marocani și tunisieni găzduiți într-un centru de detenție din Roma, care erau în greva foamei, au încetat protestul în ziua de Crăciun, când un preot le-a promis că va duce Papei scrisoarea lor. Deși majoritatea nu erau catolici, scriseseră că "sunt siguri că Papa Francisc va face tot ceea ce au aflat ei". Cel care a împlinit promisiunea, pr. Emanuele Giannone, directorul Caritas local, a spus că Papa Francisc le-a salvat viețile, fiindcă au renunțat la greva foamei și la refuzul de a intra în clădire, dormind în frigul nopții. Alocuțiunea Urbi et Orbi l-a arătat pe Sfântul Părinte vorbind plin de pasiune, singurul moment în care, pe durata evenimentelor de Crăciun, a părut să lase deoparte sobrietatea și reverența pe care le manifestă în general.

Milostivirea

Din multe puncte de vedere, Papa Francisc este un "Papă al Milostivirii", așezând milostivirea în inima vieții și pontificatului său. Ideea milostivirii se află de altfel și în motoul său, ca și în fraza sa preferată: "Dumnezeu nu obosește niciodată să ne ierte!" Când, recent, i-a trimis pe Cardinali și pe alți înalți oficiali ai Vaticanului să asculte confesiuni într-o biserică din Roma, Papa Francisc a arătat cât de mare însemnătate are pentru el cel dintâi rit al milostivirii. Atenția acordată milostivirii este demonstrată și de felul în care a început, oarecum informal, reflecțiile sale de Crăciun - printr-un lung interviu publicat în La Stampa la mijlocul lunii decembrie, în care cheamă Biserica să nu se teamă niciodată să sublinieze "tandrețea" lui Dumnezeu.

Sfântul Părinte a revenit asupra acestui subiect în Ajunul Crăciunului, când, la sfârșitul textului pregătit, s-a referit la modul în care nașterea lui Cristos revelează imensa milostivire a lui Dumnezeu și a adăugat, ușor modificată, fraza sa "de semnătură": "Domnul întotdeauna ne iartă!" În cursul alocuțiunii Urbi et Orbi, Papa Francisc a revenit asupra aceleiași idei: "Să ne lăsăm inimile să fie mișcate. Să ne permitem să ne încălzim la tandrețea lui Dumnezeu. Avem nevoie de mângâierea Lui." Din punct de vedere spiritual, putem citi absolut tot ce face Papa Francisc, începând de la detaliile restructurării băncii Vaticanului, până la subiectele mai mari și mai delicate, cum ar fi atitudinea față de catolicii divorțați și recăsătoriți, ca un efort de a convinge că Biserica Catolică este cu adevărat o comunitate a milostivirii.

Papa Francisc, desigur, nu este naiv. El știe că slujitorii Evangheliei creștine trebuie să manifeste atât judecata Domnului, cât și milostivirea Sa, într-o lume decăzută - și că una fără alta ar însemna o simplificare dusă la extrem. El ia în calcul însă că lumea a auzit foarte clar de judecata Bisericii și că ar fi timpul să audă și să experimenteze acum și milostivirea ei. Probabil că aceasta a intenționat să spună când, în iulie a.c. , a afirmat că timpul prezent este kairos, adică moment privilegiat, pentru milostivire. Pentru cei care au ochi să vadă, la urma-urmei Crăciunul 2013 a fost foarte "franciscan".

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1360, Ultimul acces: 2019-07-21 13:23:43