Patriarhul Romaniei la Biserica Icoanei din Bucuresti - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Patriarhul României la Biserica Icoanei din București

[2014-01-07]
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române s-a aflat astăzi, 7 ianuarie 2014, la sărbătoarea Soborului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul în mijlocul credincioșilor prezenți la Biserica Icoanei din București care și-a sărbătorit ocrotitorul spiritual.
Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre virtuțile Sfântului arătând că Sfântul Ioan Botezătorul se formează în școala pustiei, a rugăciunii, a postului. Purta o haină aspră de păr de cămilă, era încins cu o curea și petrecea viața mai mult în rugăciune și în post. La vârsta de 30 de ani a fost trimis de Dumnezeu să propovăduiască pocăința în părțile Iordanului, în pustia Iordanului. Și așa el chema pe toți la pocăință și au venit din toate părțile Iudeii și din Ierusalim mulți oameni care ascultau predica și apoi se botezau cu botezul pocăinței care era o pregătire pentru botezul lui Hristos, pentru botezul creștin.
De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat faptul că botezul pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl practica era o conștientizare a nevoii de iertare, de mântuire, de eliberare din păcat și din moarte. Sfântul Ioan Botezătorul predică în pustie și adună mulțimile la Iordan pentru a fi botezate. Predica lui este simplă, dar foarte fermă: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Părintelui Paroh Ion Popescu pentru Biserica Icoanei mai multe cărți de cult și de teologie. De asemenea, Preafericirea Sa și-a exprimat speranța că lucrările spirituale, sociale și educaționale care se realizează la această biseric㠄devin o icoană și pentru alții, ca model de misiune. De exemplu ieșirea cu icoanele în fiecare an devenită acum o tradiție este o lucrare misionară care conștientizează faptul că noi, ortodocșii, mărturisim pe Iisus Hristos prin Crez, dar și prin icoană. Icoana este dovada liturgică a Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos”.
La rândul său, Părintele Paroh Ion Popescu a oferit Preafericitului Părinte Daniel o icoană cu chipul Maicii Domnului și a mulțumit Preafericirii Sale pentru prezența în mijlocul parohiei, în numele credincioșilor și a preoților slujitori: Părintele Nicolae Necula - Profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și Părintele Liviu Nechita - Consilier Patriarhal.
Istoricul bisericii
Pe locul sau în preajma actualei biserici – clasată monument istoric – se afla pe la 1681-1682 un mic schit de lemn. Către 1700, grija lăcașului o purta David Corbea Ceauș, venit din Brașov. El lucra la cancelaria domnească a lui Constantin Brâncoveanu, unde a dobândit notorietate ca diplomat, fiind trimis în Rusia și Polonia. Este probabil ca el să fi avut case și proprietăți în apropiere, căci mahalaua înconjurătoare îi purta numele – Ceauș David. Pentru o vreme, mica biserică a purtat același nume.
Conform tradiției, icoana Maicii Domnului, ferecată în argint și lucrată de Filip Nicolau Argintarul la 1682, aflată azi în naos, ar fi fost dăruită de domnitorul Constantin Brâncoveanu. De la ea, cu vremea, a început să i se spună Biserica Icoanei.
Prima construcție în zid, de plan trilobat, cu trei turle, a fost ridicată de monahul Misail Băbeanu (fost logofăt de taină), la 1745-1750, în vremea lui Constantin Mavrocordat și a lui Grigore al II-lea Ghica. La 1777 ajunge ctitor Panait Băbeanu, căpitan de lefegii, nepotul lui Misail. El reface biserica între 1784 și 1786, în vremea lui Mihai Suțu, și o pictează în frescă, cu ajutorul lui Grigore Zugravul. Tot el adaugă în apropiere 12 chilii pentru adăpostirea unor văduve sărmane, “obraze mai alese și călugărițe”.
Mai statornicește și “orânduieli” de gospodărire a lăcașului și averii acestuia. Între altele, el ține aici doi preoți și un diacon, “ca să fie podoaba bisericii și învățătura copiilor”. În 1812, grija bisericii îi revine lui Pana Băbeanu, nepotul lui Panait. Acesta obține cărți domnești de danie și scutiri de biruri în favoarea bisericii de la Ion Gheorghe Caragea (1813), Alexandru Suțu (1819) și Grigore al IV-lea Ghica (1826).
Biserica se prăbușește la cutremurul din 1838. Ea este reconstruită și repictată în același an, iar pe pereții pronaosului sunt pictate portretele membrilor familiei donatoare: Misail, Panait, Ioniță cu soția sa Sofia și copiii lor Elena, Nicolae, Maria și Panait (Pana, curatorul restaurator). În 1873, Elena Băbeanu restaurează biserica după planurile arhitectului Alexandru Orăscu. Ea instalează aici altarul actual, creat în 1850 și restaurat în 1967 de Ion Taflan.
În 1889, Mihai Băbeanu restaurează biserica de la fundații și îi adaugă exonartexul. Cu această ocazie, frescele sunt acoperite de pictura în ulei realizată de un elev al lui Gheorghe Tattarescu. În 1928 au loc reparații generale, dirijate de arhitectul Smărăndescu. Atunci se renunță la turla din mijloc, acoperișul și turnurile sunt acoperite cu tablă, picturile interioare sunt restaurate și casele învecinate, reamenajate. După cutremurul din 1940, biserica a fost consolidată. Lucrări de restaurare au avut loc în 1965, 1977 și 1989.
În timpul existenței sale de mai mult de trei secole, biserica a primit numeroase danii: terenuri, imobile, magazine, vii, obiecte de cult, cărți (dintre care cea mai veche, un Triodion editat la Râmnic în 1777), mobile. Membrii familiei donatoare au mormintele împrejurul bisericii, după cum atestă pietre funerare (cea mai veche din 1846) și monumentele funerare ale familiilor: Polizu, Odobescu, Nicolescu Cita, Urdăreanu, Tampeanu, Dobrowolsky, Steriopol.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 6678, Ultimul acces: 2020-08-04 05:12:55