Anul politic 2014 - Anul Sfintilor Martiri Brancoveni si exorcizarea vietii politice romanesti (Adevarul.ro) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Anul politic 2014 - Anul Sfinților Martiri Brâncoveni și exorcizarea vieții politice românești (Adevarul.ro)

[2014-01-09]
Da, viața politică românească poate fi reașezată pe o temelie morală și creștină! Totuși, acest deziderat poate fi împlinit numai și numai prin implicarea acelor forțe civice, culturale și spirituale care își asumă în chip real credința în Dumnezeu și loialitatea față de Națiunea Română și de Statul Român.
Patriarhia Română a proclamat în mod oficial anul 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii) și Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni în cuprinsul Bisericii noastre. În acest an se împlinesc 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Domnitor al Țării Românești Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și a sfetnicului Ianache, care au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Română în august 1992 și sunt prăznuiți în ziua de 16 August.
Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu – un posibil model de urmat pentru dregătorii cetății românești
Domnitorul Constantin Brâncoveanu, nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino, a domnit în Țara Românească între anii 1688 – 1714, perioadă în care s-a îngrijit de întărirea autorității domnitorului, de reorganizarea sistemului fiscal și de dezvoltarea unor relații strânse cu celelalte două țări românești, Moldova și Transilvania. În plan politic a reușit să păstreze echlibrul în relațiile dificile și încordate cu cele trei mari imperii de la granițele țării, Imperiul Otoman, Imperiul Rus și Imperiul Habsburgic, dovedind un înalt simț al diplomației, pragmatismului și prudenței.
Marele merit al Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu este dezvoltarea vieții culturale și spirituale din Țara Românească. A fost inițiată o adevărată ofensivă în construirea de așezăminte religioase și laice, în stilul neo-bizantin și cu influențe ale renascentismului italian, totul pe un fond arhitectural românesc, născându-se astfel stilul brâncovenesc, arta brâncovenească. Sfântul Domnitor s-a manifestat și ca protector al tiparului și școlilor din Țara Românească și din Transilvania. A susținut cu sume importante de bani Școala românească din Șcheii Brașovului, iar în 1694 a înființat Academia Domnească din București, „colegiu public pentru pământeni și străini”, la Mânăstirea „Sf. Sava”, având ca limbă de predare greaca veche. Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu a înființat școli în diferite mânăstiri – Sf. Gheorghe Vechi și Colțea, în București – precum și biblioteci, unde au fost achiziționate lucrări de cultură procurate din marile capitale ale Europei de Apus – biblioteca de la Mânăstirea Mărgineni sau biblioteca de la Mânăstirea Horezu.
În 1689, Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu l-a adus de la Instanbul pe Sfântul Antim Ivireanul – canonizat de Biserică în 1992 și prăznuit la 27 Septembrie – căruia i-a încredințat inițial conducerea tipografiei domnești din București, apoi acesta a fost numit egument la Mânăstirea Snagov, în 1696, unde a dezvoltat tipografia, în 1705 fiind ales ca Episcop de Vâlcea, unde a dezvoltat tipografia de la Mânăstirea Govora, iar în 1708, ca Mitropolit al Ungrovlahiei.
În primăvara anului 1714, Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu a fost mazilit de către Înalta Poartă. Cronicarul otoman Mehmed Rașid, citat de istoricul Nicolae Iorga în „Istoria Românilor”, notează ca motiv al mazilirii faptul că domnitorul român „adunase multe bogății și arme pentru a se opune și pregăti o răscoală (împotriva Imperiului Otoman n.n.), așteptând ca să-și arate dorința de a domni în chip absolut independent”.
Gheorghe Șincai, în „Cronica românilor și a mai multor neamuri”, descrie martiriul Sfântului și familiei Brâncoveanu: „Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! Să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru Aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta...”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare. Și creștinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie.”
Mai este posibilă exorcizarea vieții politice românești?
Da, viața politică românească poate fi reașezată pe o temelie morală și creștină! Totuși, acest deziderat poate fi împlinit numai și numai prin implicarea acelor forțe civice, culturale și spirituale care își asumă în chip real credința în Dumnezeu și loialitatea față de Națiunea Română și de Statul Român. Alături de societatea civilă laică, de presa independentă și de elita culturală, Biserica Ortodoxă Română este chemată să-L mărturisească pe Hristos în fața dregătorilor cetății românești.
Proclamarea anului 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii) și Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni oferă Bisericii, ierarhilor și preoților săi o dublă oportunitate. Pe de o parte, să mărturisim folosul duhovnicesc, real și practic pentru viața creștinilor, pe care îl au Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Am convingerea că un Traian Băsescu, un Victor Ponta, un Gigi Becali, o Elena Udrea sau oricare dintre politicienii români ai timpurilor noastre, dacă s-ar spovedi și ar fi cu adevărat îndrumați, cu milă, dar și cu dreptate, de un duhovnic pe calea către Hristos, ar fi slujitori loiali ai Națiunii și Statului nostru.
Dacă cu adevărat s-ar spovedi un politician care își face din Justiție, din Parlament, din Guvern, din Președinție, din serviciile secrete, din bugetul statului, din fondurile europene și din oricare alt mecanism ori domeniu al Statului Român și societății românești, doar un prilej de a controla discriminatoriu viața cetățenilor români, de a se îmbogăți imoral și ilegal, jefuind avuția națională și trădând interesul național în favoarea unor puteri străine, dacă un astfel de politician s-ar spovedi la un duhovnic credincios lui Hristos, s-ar opri de la comiterea păcatelor împotriva lui Dumnezeu și propriului popor, devenind folositor vieții noastre.
Dregătorii cetății românești, cei mai mulți dintre ei, nu urmează lui Hristos, ci slujesc lui Mamona. Ei sunt fățarnici, mimând mereu dragostea pentru Biserica lui Hristos. Este plină țara de politicieni care donează sume mari de bani pentru ctitorirea de biserici și mânăstiri, care se afișează alături de ierarhi și poporul credincios, în biserici, la marile sărbători creștine, dar care comit păcate mari împotriva poruncilor lui Hristos, jefuind bugetul național, trădând interesul național, slujind doar propriului egoism, propriei lăcomii. In atare context, apare pentru Biserica noastră riscul de a accepta colaborarea și susținerea din partea unei clase politice anticreștine, prin ale cărei decizii politice și fapte imorale și ilegale, Națiunea Română se împuținează numeric, se rătăcește sufletește, iar Statul Român se apropie de faliment.
Responsabilitatea directă pentru dezastrul național este a lor, a acestor politicieni anticreștini, dar există și o responsabilitate indirectă, cel puțin egal de gravă, a noastră, a celor care, în Biserică, suntem ierarhi, preoți și credincioși mireni. Glasul profetic al Bisericii, mustrarea dreaptă venită din partea Bisericii către dregătorul care își trădează cetatea nu sunt suficient de prezente în cetatea românească. Asumarea de către popor a valorilor creștine este insuficientă și acest trist fapt poate fi observat în modul în care cetățeanul român se manifestă atunci când este chemat la votare ori la interacțiune cu politicianul – ne lăsăm cumpărați în fața urnei de votare, credem cu o naivitate prostească promisiunile imposibil de onorat ale candidaților la demnitățile publice, acceptăm să dăm mita în administrația publică, în Justiția controlată de politicieni, nu avem curajul și demnitatea protestului în stradă etc.
Mărturisind despre oportunitățile oferite de anul omagial și comemorativ 2014, amintim și faptul că în Calendarul Creștin Ortodox, fiecare zi este binecuvântată cu jertfa unor sfinți, martiri și mucenici în Hristos. Sfinții Martiri Brâncoveni reprezintă deci doar unul dintre modelele pe care politicienii români le pot urma în slujirea Națiunii Române și a Statului Român. Anul 2014, Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii) și Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni poate fi onorat de slujitorii Bisericii nu numai prin clasice seminarii publice și formale conferințe preoțești, ci mai ales prin acțiuni curajoase de mărturisire a valorilor creștine către dregătorii cetății românești, spre îndreptarea lor duhovnicească, spre exorcizarea vieții politice românești, țelul suprem fiind mărturisirea lui Hristos, salvarea Națiunii Române de la degenerare și a Statului Român de la faliment.
...și pentru a rămâne consecvent, vă mărturisesc cu onoare și credință, în final de scriere, că singurul mecanism de guvernare în armonie cu tradiția istorică și cu dezideratele actuale ale Națiunii Române și Statului Român, rămâne Monarhia Constituțională a cărei operă este reprezentată, peste veacuri, de modernizarea și europenizarea societății românești și de fondarea statului român modern, independent, național și unitar.

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 516, Ultimul acces: 2021-02-26 05:47:34