Hristos uneste timpul cu vesnicia si binecuvinteaza trecerea anilor - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2019 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Hristos unește timpul cu veșnicia și binecuvintează trecerea anilor

[2015-01-01]
Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române rostit la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani (2014-2015), la Catedrala patriarhală:
În noaptea de Anul Nou, citim Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că El a primit numele de Iisus la opt zile după naștere, când a fost tăiat împrejur, eveniment sărbătorit de Biserică la 1 ianuarie în fiecare an. Totodată, ne rugăm Domnului Iisus Hristos la trecerea dintre ani, veacuri și milenii, pentru c㠄Dumnezeu L-a pus moștenitor a toate și prin Care a făcut și veacurile” (Evrei 1, 2), dar și pentru c㠄Iisus Hristos, ieri, astăzi și în veci, este același” (Evrei 13, 8). De aceea, omul unit cu Hristos prin rugăciune simte că trecerea anilor vieții pământești este un „paște etapizat” către viața cerească, este scară către eternitate.
Prin rugăciunea din noaptea Anului Nou, adică Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani, am adus mulțumire pentru binefacerile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră în anul care s-a încheiat, 2014, și ne-am rugat Lui să binecuvinteze cununa anului ce a sosit, 2015[1]. Pentru un creștin ortodox, cel mai folositor mod de petrecere a nopții dintre ani este în primul rând acela al rugăciunii de mulțumire, adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale cunoscute și necunoscute care s-au revărsat asupra lui și de cerere a ajutorului Său pentru viitorul an.
,,Când vezi că s-a încheiat anul” – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – „mulțumește Domnului că te-a adus la acest sfârșit de an! Zdrobește-ți (smerește-ți) inima, numără anii vieții tale și spune-ți în sinea ta: «Zilele se duc și trec, anii se adaugă, am străbătut o lungă cale a vieții. Ce lucru bun am făcut? Nu voi pleca oare din viața aceasta gol și pustiu de orice faptă bună? Judecata e la ușă! Viața mea se grăbește spre bătrânețe». La acestea cugetă în ziua întâi a anului! De acestea adu-ți aminte la sfârșitul anului! Să ne gândim la ziua ce va să fie, ca nu cumva să ni se spună și nouă ceea ce s-a spus iudeilor de către proroc: «S-au stins întru deșertăciune zilele lor și anii lor cu grabă» (Psalmul 77, 37)”[2].
Binecuvântarea cununii anului cu bunătatea lui Dumnezeu este conținutul principal al rugăciunii din noaptea aceasta. Cununa anului înseamnă coroana anului, iar anul se încununează atunci când el este trăit ca dar de la Dumnezeu, făcut roditor prin rugăciune și fapte bune.
Anul Nou în care am intrat este un alt dar de la Dumnezeu pentru noi. De aceea se cuvine ca acum la cumpăna dintre ani, să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă darul timpului vieții pentru oameni. Astfel, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere și speranță, dar și cu responsabilitate și gravitate, fiecare clipă a vieții prezente, prețuind-o ca pe o șansă divină a răscumpărării timpului pierdut în păcat, ca timp al ridicării, ca șansă de rodire și multiplicare a darurilor primite de la Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:„Să nu treacă nici o zi din întreaga noastră viață, în care să nu punem în noi înșine vreun folos duhovnicesc sau cu rugăciunea sau cu mărturisirea sau cu facerea de fapte bune sau cu vreo altă faptă duhovnicească”[3].
În Biserică timpul ca dar al lui Dumnezeu pentru om cunoaște plinătatea pe care i-o comunică veșnicia, deoarece timpul oferă credincioșilor posibilitatea participării la viața veșnică. Așadar, timpul Bisericii este timpul mântuirii și e trăit de credincios ca răscumpărare prin pocăință a timpului pierdut în păcat, dar și ca posibilitate a împlinirii vocației sale prin fapte bune și pregătire pentru viața de comuniune veșnică de iubire cu Dumnezeu și cu semenii.
Cărțile de cult și spiritualitate ale Ortodoxiei evidențiază marea importanță pe care o acordă aceasta timpului vieții prezente, timp care ne-a fost dăruit de Dumnezeu ca posibilitatea unui început al veșniciei încă din viața aceasta: „căci, iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntru vostru” (Luca 17, 21), spune Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om și a viețuit în timp, pentru a ridica pe oameni la viața veșnică. În Hristos, timpul cunoaște adevărata sa plinire, tocmai fiindcă pentru El nu există timpul folosit în păcat sau golul timpului pierdut, ci numai timpul sfințit în care se împlinește voia lui Dumnezeu-Tatăl.
Timpul trăit de Iisus Hristos ca om nu cunoaște degradarea și opacitatea pe care i-o imprimă păcatul, ci cunoaște împlinirea și sfințirea, prin comuniunea omului cu Dumnezeu Cel Veșnic. În comuniune de har cu Hristos, timpul oferă credinciosului posibilitatea participării acestuia la viața veșnică. Sfântul Ioan Gură de Aur a surprins minunat valoarea timpului ca șansă de convertire sau înnoire a omului și a dobândirii mântuirii. Deși mântuirea este pentru toți un dar al milostivirii lui Dumnezeu, pentru cei ce trăiesc în sfințenie și fapte bune ea se prezintă și sub forma unei rodiri, asemenea pomilor roditori, iar pentru păcătoșii care se pocăiesc în ultima clipă a vieții lor mântuirea este expresia exclusivă a harului oferit păcătosului într-un moment dat: „…De a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea să nu se teamă de întârziere – zice Sfântul Ioan Gură de Aur; că darnic fiind Stăpânul, primește pe cel din urmă ca și pe cel dintâi; odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; și pe cel din urmă îl miluiește și pe cel dintâi îl mângâie; acestuia plătește și aceluia dăruiește; și faptele le primește și cu gândul se împacă; și lucrul prețuiește și voința o laudă”[4].
Pentru Dumnezeu nu există succesiune temporală, deoarece El trăiește într-un veșnic prezent. Acest prezent constant haric răzbate în Sfânta Liturghie, mai exact în Taina Sfintei Euharistii. Astfel, înainte de a primi Sfânta Împărtășanie sau Sfânta Euharistie ne rugăm zicând: „Cinei Tale celei de Taină astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaș mă primește”. Deci Sfânta Euharistie nu este doar pomenire a Crucii și Învierii lui Hristos din vremea aceea, ci împărtășirea, acum, astăzi cu Hristos Cel răstignit și înviat Care Se află în ceruri.
Iată de ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic și An comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, pentrureafirmarea importanței Sfintei Euharistii ca jertfă nesângeroasă, izvor de sfințenie și arvună a vieții veșnice, precum și pentru sublinierea sensului curățitor și vindecător al Tainei Spovedaniei ca pregătire pentru împărtășirea cu Hristos Cel Răstignit și Înviat, izvorul bucuriei veșnice din Împărăția Cerurilor.
Sfântul Apostol Pavel ne învață că sfințenia creștinilor vine din „locuirea lui Hristos, prin credință, în inimile lor, întemeiați fiind în iubire” (Efeseni 3, 17). Toți oamenii sunt chemați să devină sfinți, dar devin sfinți numai cei care răspund chemării Sale în timp și cultivă comuniunea lor cu El, Cel Unul Sfânt, în viața pământească și în veșnicie.
De asemenea, în continuarea celor trăite duhovnicește în anul 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2015 drept Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi și Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii. Dorim astfel să intensificăm viața spirituală și misiunea pastorală a Bisericii noastre atât în parohii, cât și în mănăstiri.
Tuturor celor care v-ați adunat pentru rugăciune în biserici la trecerea dintre ani, vă dorim ani mulți și binecuvântați, cu sănătate și mântuire, pace și bucurie!
Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Împăratul veacurilor, să binecuvinteze anul în care am intrat, să ne dăruiască credință statornică și timp de pocăință, viețuire sfântă, cu fapte bune, precum și îmbelșugarea roadelor pământului, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire! Amin.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] „Rugăciune de intrare în noul an”, în Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p. 21.
[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la calende”, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență. Despre rugăciune. Despre viețuirea după Dumnezeu și alte omilii, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005,p. 11.
[3] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XI, IV, în col. PSB, vol. 21, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987,p. 132.
[4]„Cuvântul de învățătură în Sfânta și Marea Duminică a Sfintelor Paști”, în Penticostar, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p. 25.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1322, Ultimul acces: 2019-05-23 03:07:13