Jubileul Milostivirii si ingrijirea creatiei intr-un interviu luat Cardinalului Stella (II)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,17s...

Ştiri şi Evenimente

Jubileul Milostivirii şi îngrijirea creaţiei într-un interviu luat Cardinalului Stella (II)

[2016-01-11]

Preotul nu se poate lipsi de confesional, "locul sfânt" în care milostivirea lui Dumnezeu se întâlneşte cu fragilitatea umană. Cu atât mai mult în Anul Jubiliar, preotul este chemat să redescopere acest aspect al slujirii sale şi să îl trăiască cu disponibilitate deplină, subliniază într-un interviu acordat ziarului L'Osservatore Romano Cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregaţiei pentru Cler. Vă oferim astăzi a doua parte a interviului, după traducerea realizată de pr. Mihai Pătraşcu, publicată pe Ercis.ro. Vorbind despre trei moduri diferite în care milostivirea trebuie să caracterizeze slujirea preotului: confesionalul, efectele sociale, raporturile personale, Cardinalul ajunge în această a doua parte la efectele sociale.
- Cum se manifestă în viaţa unei comunităţi?
- Un preot care spovedeşte, chiar fără să ştie, regenerează locul în care trăiesc persoanele pentru că, prin harul sacramental, le redă un curaj nou, o disponibilitate mai generoasă spre bine, o dorinţă reînnoită de caritate faţă de fraţi. Probabil că adesea se subevaluează valenţa socială şi publică a acestui Sacrament şi efectele reale şi concrete pe care le poate avea pentru ecologia umană a comunităţii. De fapt, viaţa nouă primită în Sacrament se transmite şi se reflectă în orice situaţie a vieţii zilnice.
Caracterul secret al Spovezii nu împiedică această realitate să fie şi "publică" şi "socială", cu repercusiuni care intervin pozitiv în însănătoşirea conflictelor şi ajung până la periferiile existenţiale ale sărăciei, durerii, preocupărilor umane şi singurătăţii. Este impresionant binele pe care societatea poate să îl scoată din Sacramentul Reconcilierii; de fapt, persoanele reconciliate duc această pace regăsită în locurile în care trăiesc, în case, în cartiere şi la locurile de muncă.
- Care este stilul care trebuie să caracterizeze atitudinea preotului faţă de alţii?
- Un preot manifestă milostivirea lui Dumnezeu când asumă un stil senin şi generos în relaţiile personale. Când ştie să iasă din el însuşi pentru a merge în întâmpinarea vieţii reale a persoanelor, ştie să perceapă oboseala sau singurătatea în inima celuilalt, ştie să se dedice pentru a împărtăşi marginalizarea şi suferinţa, ştie să ajute persoanele să depăşească ura şi indiferenţa. Atunci preotul devine semn al apropierii lui Dumnezeu faţă de poporul său. În acest sens, preotul este chemat să depăşească închideri şi egoisme, narcisisme şi pretenţii de dominare. Şi când este senin în relaţii şi disponibil la iertare, are inima liberă de interese personale şi este capabil de mediere între diferenţe, devine un exemplu luminos al milostivirii lui Dumnezeu.
- Anul 2015 a fost anul lui "Laudato si'". Există o sensibilitate ecologică din partea clerului?
- De la preoţi se cere tot mai mult o slujire capabilă să îmbrăţişeze toate dimensiunile vieţii personale, sociale şi spirituale. De atâtea ori Papa Francisc ne-a amintit că preoţii "aseptici" nu aduc o slujire bună Evangheliei. Dacă creştinii cred că Dumnezeu este creator şi ne-a pus în grădină pentru a o păzi, a o face să crească şi să înflorească pentru binele comun, atunci preotul trebuie să aibă o sensibilitate ecologică. Mai înainte de a o avea în acţiunea ministerială, aceasta trebuie să devină o atitudine trăită personal.
Preotul evanghelizează asumând un stil de viaţă înrădăcinat într-o disciplină solidă şi într-o austeritate fermă faţă de el însuşi; concret, înseamnă a învăţa să fie sobru, să aibă un raport liber cu lucrurile, să nu irosească, să nu abuzeze de bunurile publice - chiar parohiale sau oferite - şi să nu exagereze în comodităţile personale sau ale propriei case, mai ales când se află în contexte marcate de sărăcie. "Laudato si'" ne aminteşte că sunt suficiente mici gesturi zilnice. În viaţa preotului aceasta înseamnă să vegheze pentru ca necesităţile personale să nu devină conforturi exagerate sau luxuri disproporţionate.
- Ce rol au preoţii în "convertirea ecologică" invocată de Papa?
- Un aspect fundamental al Enciclicei se referă la apropierea integrală de tema ecologiei. Papa Francisc vorbeşte despre ecologie umană şi a vieţii zilnice, înţelegând calitatea vieţii, în spaţiile în care se desfăşoară existenţa persoanelor. Chiar dacă am trăi fără poluare atmosferică - lucru desigur important - dar ritmurile de viaţă ar fi inumane, activităţile marcate de dezordine şi de haos, spaţiile publice lipsite de frumuseţe, alegerile personale şi comune dictate de consumism şi, mai ales, dacă relaţiile noastre ar fi rănite de dezbinare, de egoism şi de ură, atunci am fi oricum în prezenţa unei "poluări" nu mai puţin periculoase pentru persoane şi pentru oraşele noastre.
Pentru a favoriza procese de transformare şi de însănătoşire a mediului vital, preotul poate într-adevăr să facă mult. Poate anima comunitatea pentru ca să devină sămânţă de înţelegere şi de frumuseţe în spaţiul în care trăieşte, poate educa şi forma conştiinţele, poate însănătoşi rănile adânci ale sufletului care se generează din cauza relaţiilor frânte, a nedreptăţilor îndurate, a demnităţilor încălcate. Mă gândesc, de asemenea, la posibilitatea pe care el o are de a cunoaşte în profunzime teritoriul şi fragilităţile sale, ştiind să îi poarte poverile şi trudele. Îmi imaginez contribuţia pe care o poate oferi întregii comunităţi, cunoscând istoria fiecăruia şi a familiilor îndeaproape, şi împărtăşind momentele lor mai dificile şi trecerile marcate de boală sau de alte problematici.
Mă gândesc la modul în care poate susţine - educând, îndemnând şi avertizând - bătălia comunităţii civile pentru a depăşi situaţiile de degradare fizică sau morală. Preotul poate contribui la crearea unui climat de seninătate, de fraternitate şi de speranţă, ajutând persoanele să depăşească conflicte şi egoisme care adesea generează ură şi dezbinare, şi însănătoşind, astfel, toate rănile care poluează mediul în care trăim şi îl fac tulbure şi mai puţin ospitalier.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1370, Ultimul acces: 2025-07-05 04:41:46

Timp total: 0,17s...

[1]:1