Papa Francisc: Dezlipire de lucrurile lumesti si cautarea lui Dumnezeu - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Papa Francisc: Dezlipire de lucrurile lumești și căutarea lui Dumnezeu

[2020-12-06]
Rugăciunea Angelus
Biserica Apuseană a ajuns la a doua duminică din Advent, lectura evanghelică de astăzi oprindu-se la Ioan Botezătorul. Așa a făcut și Sfântul Părinte la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Îngerul Domnului. Pornind tocmai de la profetul amintit, a îndemnat la dezlipirea de lucrurile lumești și la căutarea lui Dumnezeu și a împărăției Sale. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică (Mc 1,1-8) prezintă figura și opera lui Ioan Botezătorul. El a indicat contemporanilor săi un itinerar de credință asemănător cu acela pe care Adventul ni-l propune nouă, care ne pregătim să îl primim pe Domnul la Crăciun. Acest itinerar de credință este un itinerar de convertire. Ce înseamnă cuvântul „convertire”? În Biblie înseamnă înainte de toate a schimba direcția și orientare; și apoi a schimba și modul de a gândi. În viața morală și spirituală, a ne converti înseamnă a ne îndrepta de la rău spre bine, de la păcat spre iubirea lui Dumnezeu. Și aceasta este ceea ce învăța Botezătorul, care în pustiul Iudeii „predica botezul convertirii spre iertarea păcatelor” (v. 4). A primi botezul era semn extern și vizibil al convertirii celor care ascultau predica sa și se hotărau să facă pocăință. Acel botez avea loc prin cufundarea în Iordan, în apă, însă el era inutil, era numai un semn și era inutil dacă nu exista disponibilitatea de căință și de schimbare a vieții.
Convertirea comportă durerea pentru păcatele comise, dorința de a te elibera de ele, propunerea de a le exclude pentru totdeauna din propria viață. Pentru a exclude păcatul, trebuie refuzat și tot ceea ce este legat de el, lucrurile care sunt legate de păcat, adică trebuie refuzată mentalitatea lumească, aprecierea excesivă a comodităților, aprecierea excesivă a plăcerii, a bunăstării, a bogățiilor. Exemplul acestei dezlipiri ne vine încă o dată din evanghelia de astăzi în figura lui Ioan Botezătorul: un om auster, care renunță la superfluu și caută esențialul. Iată primul aspect al convertirii: dezlipirea de păcat și de mondenitate. A începe un drum de dezlipire de aceste lucruri.
Celălalt aspect al convertirii este sfârșitul drumului, căutarea lui Dumnezeu și a împărăției sale. Dezlipire de lucrurile lumești și căutarea lui Dumnezeu și a împărăției Sale. Abandonarea comodităților și a mentalității lumești nu este scop în sine, nu este o asceză numai pentru a face pocăință: creștinul nu este „fachir”. Este altceva. Dezlipirea nu este scop în sine, ci are ca scop obținerea a ceva mai mare, adică împărăția lui Dumnezeu, comuniunea cu Dumnezeu, prietenia cu Dumnezeu. Însă acest lucru nu este ușor, pentru că sunt multe legăturile care ne țin aproape de păcat, și nu este ușor… Ispita mereu trage în jos, trage în jos, și astfel legăturile care ne țin aproape de păcat: nestatornicia, descurajarea, răutatea, ambientele nocive, exemplele rele. Uneori este prea slab stimulentul pe care îl simțim spre Domnul și pare aproape că Dumnezeu tace: ni se par îndepărtate și ireale promisiunile de mângâiere, cum este imaginea păstorului grijuliu și atent, care răsună astăzi în lectura din Isaia (cf. Is 40,1.11). Și atunci suntem tentați să spunem că este imposibil să ne convertim cu adevărat.
De câte ori am simțit această descurajare! „Nu, nu reușesc. Eu încep un pic și după aceea mă întorc”. Și acest lucru este urât. Însă este posibil, este posibil. Când îți vine acest gând de a te descuraja, să nu rămâi acolo, pentru că este nisip mișcător, este nisip mișcător: nisipul mișcător al unei existențe mediocre. Mediocritatea este acest lucru. Ce se poate face în aceste cazuri, când unul ar vrea să meargă, dar simte că nu reușește? Înainte de toate să ne amintim că este un har convertirea: nimeni nu se poate converti cu propriile forțe. Este un har pe care ți-l dă Domnul și de aceea trebuie cerut de la Dumnezeu cu putere, trebuie cerut de la Dumnezeu ca El să ne convertească, pentru ca într-adevăr noi să ne putem converti, în măsura în care ne deschidem la frumusețea, la bunătatea, la duioșia lui Dumnezeu. Gândiți-vă la duioșia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un tată urât, un tată rău, nu. Este tandru, ne iubește mult, ca bunul Păstor, care caută ultima oiță din turma sa. Este iubire, și convertirea înseamnă asta: un har al lui Dumnezeu. Tu începe să mergi, pentru că El te mișcă pentru a merge, și tu vei vedea că El va veni. Roagă-te, mergi și mereu se va face un pas înainte.
Maria Preasfântă, pe care o vom celebra poimâine ca Neprihănită, să ne ajute să ne dezlipim tot mai mult de păcat și de mondenități, pentru a ne deschide la Dumnezeu, la cuvântul Său, la iubirea Sa care regenerează și mântuiește.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut din inimă pe voi toți prezenți aici – cu această vreme urâtă, sunteți curajoși! – romani și pelerini, și cei care sunt conectați prin media. Așa cum vedeți, în piață a fost ridicat bradul de Crăciun și ieslea este în pregătire. În aceste zile, și în multe case sunt pregătite aceste două semne de Crăciun, pentru bucuria copiilor… dar și a celor mari! Sunt semne de speranță, în special în acest timp dificil. Să facem în așa fel încât să nu ne oprim la semn, ci să mergem la semnificație, adică la Isus, la iubirea lui Dumnezeu pe care El ne-a revelat-o, să mergem la bunătatea infinită pe care a luminat-o asupra lumii. Nu există pandemie, nu există criză care să poată stinge această lumină. Să o lăsăm să intre în inima noastră și să întindem mâna spre cel care are mai mare nevoie. Astfel Dumnezeu se va naște din nou în noi și în mijlocul nostru.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere. [Răspunzând la aclamațiile din Piață] Sunt buni cei de la Neprihănita!

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 178, Ultimul acces: 2021-03-01 16:22:11